Florin Faifer () a fost un istoric literar, critic literar, teatrolog și lexicograf român.
Biografie și parcurs profesional A fost fiul Margaretei Faifer (născută Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar.
A absolvit în 1966 Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost apoi angajat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași (Academia Română), în cadrul sectorului de istorie literară, unde a fost avansat ca cercetător științific principal. A colaborat aici la Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (1979) (lucrare monumentală apărută prin strădania cercetătorilor literari de la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași, azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide") și la Dicționarul general al literaturii române (DGLR) (acad. Eugen Simion, coord.).
În 1989 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, apărută ulterior în formă monografică.
A activat ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista Stagiunea. A fost secretar de redacție al Anuarului de lingvistică și istorie literară (1988-1991) și face parte (din 1996) din redacția Revistei române. După 2000 a devenit profesor asociat la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași.
Ca publicist, Florin Faifer a contribuit la peste 55 de ziare și reviste printre care Iașul literar (debutul publicistic în februarie 1967), Convorbiri literare, Cronica, Anuarul de lingvistică și istorie literară, Revista română, Cronica veche, Expres cultural, Dacia literară, Scriptor , Ateneu, Contemporanul, Dialog, Revista de istorie și teorie literară, Teatrul azi, Echidistanțe, Scena, România literară, Timpul, Amfiteatru ș.a.
Între 1969 și 2003 Florin Faifer a susținut, la Radio Iași, un serial despre literatura de călătorii și a participat la diferite alte emisiuni (aproape patru sute). A colaborat de asemenea în mai multe rânduri la Radio București.
Mențiuni critice miniatura|Florin Faifer - lansarea volumului „Jurnalul unui spectator” de Vasilica Oncioaia Bălăiță, octombrie 2013 (Foto: Vasilica Bălăiță)|280x280px Activitatea și cărtile lui Florin Faifer, marcate de un stil aparte, au fost intâmpinate elogios in critica literară românească. Spiritul său fin, „gustul sigur” și influențele modelatoare au fost semnalate cu stăruință.
Bogdan Ulmu, teatrolog și profesor universitar, 1 septembrie 2013: „A scris mult, cu acribie, cu seriozitate: despre teatrul românesc, despre cel universal, despre criticii români. Dar a atacat și subiecte colaterale, și-a impus punctul de vedere față de mondenități și politicieni. A polemizat, ori a vorbit cu tandrețe, despre cărți, spectacole, actori apropiați punctului său de vedere. Portretizează exact, dă verdicte juste, ironizează fin. A condus doctorate și a creat doctori în artele spectacolului. Mă întîlnesc și acum cu el în comisii de examen și admir, în continuare, știința analizei subtile și profunde pe care o face referatelor și tezelor doctorale.”
Eugen Munteanu, lingvist si traducător, în Convorbiri Literare, 23 septembrie 2013: „Fiu de intelectuali umaniști, scriitori ei înșiși, Faifer s‑a acomodat destul de greu în redutabila cohortă a criticilor și eseiștilor literari ai celei de‑a doua generații postbelice ‑ cei mai mulți dintre ei homines novi de extracție modestă ‑ încercînd să‑și disimuleze avantajele unei bune educații în familie: bun simț „înnăscut”, civilitate, eleganță comportamentală, delicatețe sufletească, discreție. Nu sunt sigur că această disimulare auto‑impusă a fost, pentru „cariera” lui Florin Faifer cea mai bună strategie. Lipsa totală de ambiție și agresivitate carieristă din partea unora ca el a permis cățărarea în „canonul” actualității, drept „critici de direcție”, mentori publici și cumularzi de felurite funcții și onoruri, a unor personalități, în fond, mediocre. Așa se face că, în clasificările și ierarhiile (semi)oficiale, Florin Faifer figurează rareori pe locul la care imensul talent, gustul sigur și onestitatea l‑ar îndreptăți, și anume între primii șapte‑opt istorici și critici literari ai vremilor noastre.”
Bogdan Crețu, critic literar, Institutul de Filologie Română „A. Philippide” (Academia Română), în Contemporanul, 23 iulie 2014: „La începuturile mele publicistice, Florin Faifer a fost, pe lângă puțini alții, un model greu de egalat. [...] Pe Florin Faifer scriitorul l-am admirat cu destul timp înainte de a apuca să îi strâng mâna. Îi citisem cărțile și descoperisem cu încântare pe criticul care scrie cel mai bine din branșă (nu sunt vorbe mari); când își pune în minte, autorul <<Semnelor lui Hermes>> e cel mai virtuoz dintre toți combatanții [...], un profesionist care îmbină erudiția cu performanța stilistică. Rara avis! Și, în plus, e un om aparte, mereu misterios, cu tristețile sale prețioase, dar și cu un imbatabil simț al umorului”.
La dispariția sa, lumea literară a reacționat în numeroase articole, semnalând încă o dată calitătile unice ale scrisului său, "hedonismul său lingvistic" (G. Ilisei), capacitatea de a "injecta textelor întreaga sa personalitate" (N. Mecu).
Grigore Ilisei, scriitor, în Expres Cultural, nr. 7/2020: „Exegezele sale din „Dicționar” au învederat pe „stilistul estet”, cum îl caracteriza un istoric literar, mergând, potrivit altor observatori, pe linia lui Călinescu, adică a recursului în discursul critic la uneltele prozatorului, împletind armonios și cu spor expresiv tâlcuitor mijloacele romancierului cu cele ale criticului. Scrisul său din acele pagini de dicționar, perfecționat în curgerea timpului, ne dezvăluie nu doar un orfevrier al cuvântului, ci și un alchimist, cu formula sa miraculoasă de împreunare într-o nouă realitate a arhaismelor, neologismelor, regionalismelor. Puse iscusit laolaltă, cuvintele nu se stânjeneau de fel, dimpotrivă musteau de reavănă expresivitate. Hedonismul său lingvistic, la care s-au referit câțiva comentatori, nu rămânea la gratuitatea jocului, ci se încărca de substanță semantică, de nou înțeles."
Nicolae Mecu, critic literar, în România Literară, nr. 34/2020, 21 august 2020: „Florin Faifer lasă în urma lui o operă exemplară. Ea se cuvine a fi retipărită întreagă, într-o ediție pe măsura fermecătoarei sale originalități”.
Nicolae Mecu, critic literar, în Expres Cultural, nr. 9/2020: „Florin Faifer lasă în urma lui nu o colecție de „scrieri” disparate, ci un număr de cărți și de articole publicate în presa culturală sau rămase în manuscris care alcătuiesc împreună o operă, adică un întreg armonios și unitar, articulat și cosmicizat de câteva idei cardinale fixate de timpuriu și puse în act cu admirabilă consecvență și tenacitate, până la ultima aplecare spre hârtie a condeiului său. Este unul din motivele pentru care această operă merită, cum am mai spus-o, o ediție care să pună în lumină așa-zicând sincronic frapanta coerență și unitate, cum și bine țintita ei finalitate ca întreg."
Au mai scris despre Florin Faifer: Val Condurache, în Contemporanul, nr. 11, 1983; M. D. Gheorghiu, în Viața Românească, nr. 2,1984; M. Popescu, în Tribuna, nr. 2, 1984. Bibliografia selectivă despre opera și personalitatea lui Florin Faifer numără peste 170 de titluri (1983-2022).
Premii și distincții 1981 − Premiul Academiei Române „Timotei Cipariu“ (ex aequo), pentru Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei, 1979
1993 − Premiul „V. Pogor“, „pentru creație artistică și activitate civică exemplară“ din partea Societății Culturale „Junimea”
1993 − Premiul Criticii, pentru cel mai bun secretar literar al anului, din partea Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția Română
1994 − Premiul de critică al Asociației Scriitorilor din Iași, pentru Semnele lui Hermes, București, Editura Minerva, 1993
1995 − Diploma de „Senior al profesiei“, acordată de Asociația Jurnaliștilor de Turism din România, pentru întreaga activitate publicistică în domeniul turismului, acordat de Asociația jurnaliștilor de turism din România și Federația internațională a jurnaliștilor și scriitorilor de turism
1999 − Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, pentru volumul Efectul de prismă, Iași, Editura Cronica, 1998
2004 − Ordinul „Meritul cultural“, în grad de Cavaler. Categoria A. Literatură, acordat de Președinția României
2004 – Premiul Academiei Române „B. P. Hasdeu”, pentru Dicționarul general al literaturii române, vol. I-II, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004
2005 – Premiul revistei „Convorbiri literare”, pentru valențele estetice ale textului critic
2005 – Diploma de onoare și Medalia jubiliară „145 de ani de învățămînt artistic modern la Iași”
2008 – Diplomă de excelență, acordată de Asociația Scriitorilor din Iași
2008 – Premiul de excelență, acordat de Asociația Scriitorilor din Iași
2010 – Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Iași, pentru volumul Dramaturgi români, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2009
2010 – Diploma aniversară, pentru „Serviciu credincios și merite excepționale în recunoașterea, afirmarea și sporirea bunului nume al Școlii ieșene de muzică, teatru, arte plastice, decorative, și design”, acordată de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași
2012 – Premiul „Restitutio”, acordat de Asociația Scriitorilor din Iași
2012 – Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române, pentru lucrarea Incursiuni în istoria teatrului universal (de la origini până la Renaștere). Theatrum Mundi, Iași, Editura Timpul, 2010
Lucrări și contribuții literare miniatura|Florin Faifer, 2018 (Foto: Ozolin Dușa) |260x260px
Volume personale Dramaturgia între clipă și durată, Editura Junimea, Iași, 1983 Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, Editura Minerva, București, 1993 (ediția a II-a, Editura Timpul, 2006, cu o prefață de Nicolae Mecu) Cordonul de argint (prefață de Liviu Leonte), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1997 Efectul de prismă (prezentare - coperta a patra de Liviu Antonesei), Editura Cronica, Iași, 1998 Faldurile Mnemosynei, Editura Junimea, Iași, 1999 Pluta de naufragiu (prefață de Paul Cornea), Editura Cronica, Iași, 2002 Filtru, Editura Cronica, Iași, 2005 Incursiuni în istoria literaturii dramatice românești – Regăsiri, Editura Universitas XXI, 2008 (ediția a II-a: Dramaturgi români, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2009, ediția a III-a, Editura Universitas XXI, 2010) Incursiuni în istoria teatrului universal (de la origini până în Renaștere). Theatrum mundi, Editura Timpul, Iași, 2010 Incursiuni în istoria criticii dramatice românești, Zodia balanței (prefață de Marian Popescu), Editura Timpul, Iași, 2010
Volume în colaborare Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (redactare: 111 articole, printre care Vasile Alecsandri, Constantin Aristia, Anton Bacalbașa, Iosif Blaga, Cezar Bolliac, Ioan Cantacuzino, Ion Luca Caragiale, Costache Caragiali, Iorgu Caragiali, Barbu Catargiu, Alexandru (Alecu) Donici, Ion Codru Drăgușanu, Constantin Gane, Ion Ghica, Iordache Golescu, Antim Ivireanul, George Radu Melidon, Constantin (Costache) Negri, Costache Negruzzi, Constantin I. Nottara, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, Mihail Pascaly, Dimitrie Ralet, C. A. Rosetti, Alecu Russo, Andrei Șaguna, Barbu Știrbei, Ștefan Vellescu, Grigore Ventura, Alexandru Vlahuță; coordonare și revizie), București, Editura Academiei, 1979 Dicționar enciclopedic ilustrat (redactare, revizie), Chișinău, Editura Cartier, 1999 Mic lexicon de nume proprii celebre, Iași, Editura Universitas XXI, 2001 Dicționar enciclopedic (redactare, coordonare, revizie), Chișinău, Editura Cartier, 2001 Dicționar enciclopedic ilustrat. Junior (redactare, coordonare, revizie), Chișinău, Editura Cartier, 2004