Războiul Imjin

Invaziile japoneze din Coreea au cuprins două operațiuni distincte: invazia inițială din 1592 și invazia a doua din 1597 care a urmat după scurta încetare a focului din 1596. Conflictul s-a încheiat în 1598 printr-un impas militar și retragerea forțelor japoneze din Coreea. Invaziile au fost lansate de Toyotomi Hideyoshi cu intenția de a cuceri atât Joseon-ul cât și Ming-ul. Japonezii au reușit să ocupe rapid peninsula coreeană dar superioritatea numerică a armatei aliate a Joseon și Ming au dus la o retragere a japonezilor spre zonele de coastă și la un impas militar. Odată cu moartea lui Hideyoshi din septembrie 1598, forțele japoneze din Coreea au primit ordin de retragere de la noua guvernare a Consiliului Celor Cinci Bătrâni. După aceasta au urmat negocieri pentru pace care s-au încheiat după mau mulți ani cu normalizarea relațiilor.Turnbull, Stephen; Samurai Invasions of Korea 1592-1598, page 5–7

Denumire

În coreeană, prima invazie (1592-1593) este numită literal ,,Tulburarea (乱 ran) Japoneză (倭 wae) de Imjin (1592 fiind un an Imjin în ciclul de șaizeci). În chineză, războaiele sunt denumite ,,Campania coreeană Wanli” după numele împăratului chinez care domnea atunci sau ,,Războiul Renchen pentru a apăra națiunea” (壬辰 卫国 战争). ,,Renchen” (壬辰) este pronunția chinezească pentru Imjin. Cea de-a doua invazie (1597-1598) este numită ,,Al doilea război al lui Jeong-yu" (丁酉). În japoneză, războiul este numit Bunroku nu eki (文禄 の 役). Bunroku se referă la era împăratului japonez Go-Yōzei care se întindea între anii 1592 și 1596. Cea de-a doua invazie (1597-1598) este numită "Keichō nu eki" (慶長 の 役). În timpul perioadei Edo (17-19C), războiul a fost, de asemenea, numit "Kara iri" (唐入り, literal "Intrare în China") deoarece scopul inițial al campaniei era cucerirea Chinei. Deși conflictul s-a limitat în realitate doar la peninsula coreeană, armatele lui Toyotomi Hideyoshi ar fi trebuit să își schimbe obiectivele de-a lungul campaniei.

Prezentare generală În 1592, Toyotomi Hideyoshi a lansat o campanie de cucerire asupra Joseon și eventual Ming cu o armată de 158.000 de soldați. Aceasta fost prima campanie japoneză în Coreea. Inițial, forțele japoneze au obținut victorii copleșitoare, ocupând atât Seoul-ul cât și Pyongyang-ul dar și o mare parte nin peninsula coreeană în doar trei luni. Totuși, acest succes pe uscat era limitat de flota coreeană care ataca vasele japoneze în apele de coastă și oprea aprovizionarea corespunzătoare a armatei. Aceste acțiuni au avut loc cu unele excepții pe tot parcursul conflictului. Soldații japonezi erau încrezători și bine instruiți având experiența numeroaselor conflicte terestre din perioada Sengoku dar înaintarea lor a fost blocată deoarece transporturile de provizii și comunicarea au fost oprite în zonele coastei coreene de vest. Chinezii au interpretat invaziile japoneze ca o amenințare la sistemul său tributar șiSwope. 2002. pp. 761 la cererea coreenilor forțele chineze au intrat în război sub conducerea împăratului Wanli, ducând la un impas militar. Războiul a stagnat cinci ani în care Japonia și China au negociat un compromis pașnic.Swope, Kenneth. "Beyond Turtleboats: Siege Accounts from Hideyoshi's Second Invasion of Korea, 1597-1598" (PDF). Sungkyun Journal of East Asian Studies: 58. Retrieved 2013-09-07. "At this point in 1593, the war entered a stalemate during which intrigues and negotiations failed to produce a settlement. As the suzerain of Joseon Korea, Ming China exercised tight control over the Koreans during the war. At the same time, Ming China negotiated bilaterally with Japan while often ignoring the wishes of the Korean government." Prima fază a invaziei a durat din 1592 până în 1596 cu un scurt interludiu din cauza căruia s-au eșuat negocierile de pace din 1596 și 1597. În 1597, Japonia a invadat Coreea a doua oară. Planul de invazie a fost similar cu primul. În septembrie 1598 când Hideyoshi a murit, forțele japoneze avaeu un progres limitat deoarece majoritatea soldaților staționau în cetățile de pe coasta de sud a Coreei. Aprovizionarea era nesigură iar armata japoneză a primit ordin să se retragă. Negocierile de pace au durat mai mulți ani după care relațiile pașnice au fost restabilite.

Efecte Coreea a pierdut o mare parte din forțele sale militare și a fost puternic afectată financiar deoarece războiul a avut loc în mare parte pe teritoriul său.History of Ming Vol.322 Japan "前後七載(For seven years)，喪師數十萬(Hundreds of thousands of soldiers were killed.)，糜餉數百萬(High financial costs of the war)" O mulți civili au murit din cauza războiului și a foametei. Peste pierderile umane, Coreea a suferit pagube culturale și economice deoarece numărul de terenuri arabile s-a redus drastic, importante opere de artă au fost distruse sau confiscate, s-au pierdut artefacte și documente istorice iar mulți artizani au murit. În acest timp, principalele palate coreene cum ar fi Gyeongbokgung, Changdeokgung, și Changgyeonggung au fost arse de către localnicii coreeni iar Deoksugung a fost folosit ca palat temporar. În multe cazuri, distrugere de palate sau sedii guvernamentale a fost cauzată de conflictele interne la fel de mult ca de invazia în sine. Baekjeong (coreenii din cea mai joasă clasă socială) au salutat de multe ori armata japoneză considerând-o o forță eliberatoare și au profitat de lipsa de securitate internă incendiind changnye (birourile în care erau ținute evidențele de stare ale populației, inclusiv actele legate de sclavi)."Annals of the Joseon Dynasty". 26 (宣祖 25年 4月 14日 / 14 aprilie 1592). Retrieved 2013-08-29. "都城宮省火。 車駕將出, 都中有姦民, 先入內帑庫, 爭取寶物者。 已而駕出, 亂民大起, 先焚掌隷院、刑曹, 以二局公、私奴婢文籍所在也。 遂大掠宮省、倉庫, 仍放火滅迹。 景福、昌德、昌慶三宮, 一時俱燼。 昌慶宮卽順懷世子嬪欑宮所在也。 歷代寶玩及文武樓、弘文館所藏書籍、春秋館各朝《實錄》、他庫所藏前朝史草、【修《高麗史》時所草。】《承政院日記》, 皆燒盡無遺。 內外倉庫、各署所藏, 竝被盜先焚。 臨海君家、兵曹判書洪汝諄家亦被焚, 以二家常時號多畜財故也。 留都大將斬數人以警衆, 亂民屯聚, 不能禁。" Aceste războaie precum și celelalte două războaie din sud au afectat puternic capacitățile militare și economia Ming, contribuind la prăbușirea Ming și ascensiunea Qing.Strauss, Barry. pp. 21 Cu toate acestea, sistemul tributar sinocentric al Ming a fost menținut și de Qing, războiul ducând până la urmă la menținerea acestei stări prin normalizarea relaților dintre cele trei părți și crearea de noi rute de comerț.Sansom, George. pp. 142, 167–180.

Context

Coreea și China înainte de război În 1392, generalul coreean Yi Seong-gye a condus o lovitură de stat prin care a luat puterea de la regele U al dinastiei Goryeo utilizând forțe militare. Adepții săi l-au forțat pe Yi să preia coroana și să fondeze dinastia Joseon.Jang, Pyun-soon. pp. 123-132 În căutarea unei justificări pentru domnia sa, neavând legături de sânge cu regii din trecut, Yi a acceptat să devină tributar dinastiei chineze Ming și să primească astfel ,,Mandatul Ceresc”.Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 7Rockstein, Edward D., Ph.D. pp. 10-11Villiers pp. 71 În cadrul acestui sistem tributar, Ming și-a asumat rolul unui ,,frate mai mare” pentru Joseon în scimbul acceptări rolului de ,,frate mai mic” de către Joseon.Alagappa, Muthiah pp. 117 În 1402 împăratul Ming a conferit conducătorului japonez Ashikaga Yoshimitsu titlul de ,,Rege al Japoniei” ca prin acest titlul să accepte aderarea la sistemul tributar sinocentric. Sub Ashikaga Yoshimochi Japonia a renunțat la acest titlu în 1411 pentru a nu mai fi supusă controlului din partea Ming. Spre deosebire de Japonia, Joseon nu a făcut acest lucru. În urmă cu 1000 de ani, Goguryeo, unul dintre cele trei regate coreene avea o relație antagonistă cu Tang dar Ming și Joseon au avut o relație strânsă atât din punct de vedere comercial cât și diplomatic. Cu toate acestea, Joseon a continuat relațiile comerciale cu Japonia. Ming și Joseon aveau multe în comun: ambele au apărut în timpul secolului al XIV-lea atunci când a căzut dinastia mongolă, ambele adoptaseră idealurile sociale confucianiste și se confruntau cu amenințări străine similare (Jurchenii și pirații Wokou).Turnbull, Stephen. 2002, pp. 11. Pe plan intern, atât Ming cât și Joseon erau tulburate de lupte între facțiuni concurente. Acestea au influențat atât deciziile luate de coreeni înainte de război cât și deciziile luate de chinezi în timpul acestuia.Swope. 2002. pp. 771Turnbull, Stephen. 2002, pp. 13. Dependența reciprocă în domeniul comercial și inamicii externi comuni au determinat Joseon și ming să aibă o relație de prietenie. Wanli a reușit să ajungă împărat al Ming în 1572 la doar 9 ani. În primii 10 ani ai domniei sale, țara a fost condusă de profesorul și tutorele său Zhang Juzheng care a inițiat numeroase reforme pentru a revitaliza dinastia în declin. Au fost făcute progrese în numeroase domenii cheie care afectau ming-ul, în special cele legate de partea financiară. Zhang a făcut de asemenea mari progrese în apărarea nordului împotriva mongolilor și a promovat generali cum ar fi Li Chengliang și Qi Jiguang pe baza meritelor și nu prin practicile corupte din trecut. După moartea lui Zhang Juzheng din 1582, curtea din Ming a început să anuleze o parte dintre reformele sale iar împăratul Wanli a început să fie tot mai deziluzionat și mai dezinteresat de politică. În 1590, Ming era încă în vigoare într-un stadiu relativ revitalizat. Ming era în multe conflicte în acea perioadă. În afară de nesfârșita luptă cu mongolii, Ming mai trebuia să lupte și împotriva rebelilor din provincia Ningxia precum și împotriva dinastiei birmaneze Taungoo, luptă care s-a desfășurat în același timp cu războiul Imjin. Conflictele cu pirații Wokou care au avut loc în urmă cu câteva zeci de ani au conferit o experiență semnificativă față de stilul de luptă japonez. În Japonia fusese încheiată perioada conflictelor interne iar Toyotomi începuse procesul de unificare. Japonia a lansat primul său atac în Coreea sub pretextul că acesta nu a permis soldaților japonezi să traverseze peninsula pentru a se confrunta cu China. Ea era dornică să ocupe teritorii și să se extindă pe continent.

Hideyoshi și pregătirile sale În ultimul deceniu al secolului XVI, Hideyoshi a unificat ca și daimyō toată Japonia și a adus o perioadă de pace. Deoarece nu exista un succesor legitim din neamul Minamoto, necesar pentru Comisia Shogunului Imperial, el a căutat să aibă cât mai multă putere militară pentru a-și legitima domnia și a nu mai fi dependent de familia imperială.Arano pp. 206. Este de asemenea posibil ca Hideyoshi să fi organizat o invazie în China pentru a îndeplini visele fostului lord Oda NobunagaHooker, Richard ((C) 1996, last updated 1999). "Toyotomi Hideyoshi (1536–1598)".Washington State University. Retrieved 2007-05-12. dar și pentru a opri o potențială revoltă care putea izbucni din cauză că erau prea mulți samurai și soldați inactivi în Japonia unificată.Coyner, Tom (2006-07-11). "Why Are Koreans So Against Japanese?: A Brief History Lesson Helps Foreign Investors Do Business". The Korea Times. Cu toate acestea, este posibil ca Hideyoshi să fi avut un obiectiv mai realist cum ar fi subjugarea statelor vecine mici (de exemplu, Ryukyus, Luzon, Taiwan și Coreea) precum și tratarea statelor mai mari sau mai îndepărtate ca parteneri comerciali. Pe tot parcursul campaniei din Coreea, Hideyoshi a căutat să facă comerț legal cu China. Nevoia acestuia de supremație militară ca justificare a domniei sale care nu era de Shogun putea fi interpretată ca un ordin pentru țările vecinii mai mici ai Japoniei să se supună. El a preferat un conflict extern pentru a evita o rebeliune în Japonia. Acest lucru i-a păstrat pe japonezi uniți împotriva inamicului extern și a oprit alți daimyō ambițioși să se revolte împotriva domniei lui Hideyoshi. Un război în afara țării a contribuit de asemenea la păstrarea infrastructurii și integrității teritoriale japoneze. Hideyoshi avea acest probleme pentru că nu era nici shogun și nici descendent al familiei imperiale.