Eros (desemnare de planetă minoră (433) Eros) este un asteroid pietros din grupul Amor și primul obiect descoperit și al doilea ca mărime din apropierea Pământului. Are o formă alungită și un diametru echivalent în volum de aproximativ 16,8 km. Vizitat de sonda spațială NEAR Shoemaker în 1998, a devenit primul asteroid studiat vreodată de pe propria sa orbită.

Asteroidul a fost descoperit de astronomul german CG Witt la Observatorul din Berlin pe 13 August 1898 pe o orbită excentrică între Marte și Pământ. Mai târziu a fost numit după Eros, un zeu din mitologia greacă, fiul Afroditei. El este identificat cu planeta Venus.

Istorie

Descoperire Eros a fost descoperit pe 13 August 1898 de Carl Gustav Witt la Observatorul Urania din Berlin și Auguste Charlois la Observatorul de la Nisa. Witt făcea o expunere de două ore cu beta Aquarii pentru a asigura pozițiile astrometrice ale asteroidului 185 Eunike.

Nume Eros este numit după zeul grec al iubirii, Erōs. A fost prima planetă minoră căreia i s-a dat un nume masculin; ruptura cu tradiția anterioară a fost făcută deoarece a fost primul asteroid apropiat de Pământ descoperit.

Studii ulterioare În timpul opoziției din 1900-1901, a fost lansat un program mondial pentru a face măsurători de paralaxă a lui Eros pentru a-i determina paralaxa solară (sau distanța față de Soare), rezultatele fiind publicate în 1910 de Arthur Hinks de la Cambridge și Charles D. Perrine de la Observatorul Lick, Universitatea din California. Perrine a publicat rapoarte de progres în 1906 și 1908. A luat 965de fotografii cu reflectorul Crossley și a selectat 525 pentru măsurare. Un program similar a fost apoi realizat, în timpul unei apropieri mai mari, în 1930–1931 de către Harold Spencer Jones. Valoarea Unității Astronomice (aproximativ distanța Pământ-Soare) obținută prin acest program a fost considerată definitivă până în 1968, când metodele radar și paralaxă dinamică au început să producă măsurători mai precise.

Eros a fost primul asteroid detectat de sistemul radar al Observatorului Arecibo.

Eros a fost unul dintre primii asteroizi vizitați de o sondă spațială, primul a orbitat și primul pe care s-a aterizat lin. Nava spațială NASA NEAR Shoemaker a intrat pe orbita lui Eros în 2000 și a aterizat în 2001.

Intersector al orbitei lui Marte Eros este un asteroid care intersectează orbita lui Marte, primul cunoscut care să fie interior orbitei lui Marte. Obiectele de pe o astfel de orbită pot rămâne acolo doar câteva sute de milioane de ani înainte ca orbita să fie perturbată de interacțiunile gravitaționale. Integrarea dinamică sugerează că Eros poate evolua într-un asteroid care intersectează orbita Pământului într-un interval scurt de două milioane de ani și are o șansă de aproximativ 50% să facă acest lucru pe o scară de timp de 10⁸ ~10⁹ ani. Este un potențial impactor al Pământului, de aproximativ cinci ori mai mare decât impactul care a creat craterul Chicxulub și a dus la dispariția dinozaurilor non-aviari.

Căutarea și aterizarea NEAR Shoemaker Sonda NEAR Shoemaker l-a vizitat de două ori pe Eros, mai întâi cu un scurt zbor în 1998, iar apoi orbitându-l în 2000, când i-a fotografiat extensiv suprafața. Pe 12 februarie 2001, la sfârșitul misiunii sale, a aterizat pe suprafața asteroidului folosind jeturile sale de manevră.

Aceasta a fost prima dată când un asteroid din apropierea Pământului a fost vizitat îndeaproape de o sondă spațială.

Caracteristici fizice Gravitația la suprafață depinde de distanța de la un punct de pe suprafață până la centrul masei corpului. Gravitația de suprafață a lui Eros variază foarte mult deoarece Eros nu este o sferă, ci un obiect alungit în formă de arahidă. Temperatura de zi pe Eros poate ajunge la aproximativ la periheliu. Măsurătorile pe timp de noapte sunt aproape . Densitatea lui Eros este 2,67 g/cm 3, aproximativ aceeași cu densitatea scoarței terestre.

Oamenii de știință NEAR au descoperit că cele mai multe dintre rocile mai mari împrăștiate pe Eros au fost aruncate dintr-un singur crater într-un impact de acum aproximativ 1 miliard de ani. (Craterul implicat a fost propus să fie numit „Choemaker”, dar nu este recunoscut ca atare de Uniunea Astronomică Internațională (IAU) și a fost desemnat oficial Charlois Regio.) Acest eveniment poate fi, de asemenea, responsabil pentru cei 40% din suprafața erotiană care este lipsită de cratere mai mici de 0,5 kilometri în diametru. Inițial s-a crezut că resturile aruncate în sus de ciocnire au umplut craterele mai mici. O analiză a densităților craterelor de pe suprafață indică faptul că zonele cu densitatea craterelor mai mică se află la 9 kilometri de punctul de impact. Unele dintre zonele cu densitate mai mică au fost găsite pe partea opusă a asteroidului, dar tot la 9 kilometri.

Se crede că undele de șoc seismice se propagă prin asteroid, scuturând cratere mai mici în moloz. Deoarece Eros are o formă neregulată, părți ale suprafeței antipodale până la punctul de impact pot fi la 9 kilometri de punctul de impact (măsurat în linie dreaptă prin asteroid) chiar dacă unele părți intermediare ale suprafeței sunt la mai mult de 9 kilometri depărtare în linie dreaptă. O analogie potrivită ar fi distanța de la centrul de sus al unui coc la centrul de jos, în comparație cu distanța de la centrul de sus până la un punct de pe circumferința cocului: de sus în jos este o distanță mai mare decât de sus la periferie. atunci când este măsurat de-a lungul suprafeței, dar mai scurt decât acesta în termeni de linie dreaptă directă. Comprimarea de la același impact se crede că a creat falia Hinks Dorsum.

Un fenomen numit iazuri de praf a fost descoperit în asteroid în octombrie 2000. Iazurile cu praf sunt un fenomen în care buzunare de praf sunt văzute în corpurile cerești fără aer. Acestea sunt depozite netede de praf acumulate în depresiuni de pe suprafața corpului (ca cratere), contrastând cu terenul stâncos din jurul lor. De obicei, au culori și albedo-uri diferite în comparație cu zonele înconjurătoare. Asteroidul conține o mulțime de cratere mari cu un diametru de peste 200 m. Numărul lor este aproape de punctul de saturație al acestor cratere. Dar numărul de cratere mai mici decât acestea este relativ jos. Sugerând că un proces de ștergere le-a acoperit. Fundurile unor cratere sunt acoperite cu zone netede și plane (pantă mai mică de 10°). Astfel de iazuri cu praf se caracterizează printr-o culoare puțin mai albastră în comparație cu terenul din jur. Sunt identificate 334 de astfel de iazuri, cu diametrul de 10m. 255 dintre acestea sunt mai mari de 30 m, iar 231 (sau 91%) se găsesc la 30° de Ecuator.

Datele de la sonda spațială Near Earth Asteroid Rendezvous, colectate pe Eros în decembrie 1998, sugerează că ar putea conține 20 de miliarde de tone de aluminiu și cantități similare de metale rare ca pe Pământ, cum ar fi aurul și platina.

Vizibilitate de pe Pământ miniatura|Calea pe cer în timpul opoziției 2011/2012 Pe 31 ianuarie 2012, Eros a trecut pe lângă Pământ la o distanță de 0,17867 UA (26.729.000), aproximativde 70 de ori distanța până la Lună, cu o magnitudine vizuală de +8,1. În timpul opozițiilor rare, la fiecare 81 de ani, cum ar fi în 1975 și 2056, Eros poate atinge o magnitudine de +7,0, care este mai strălucitor decât Neptun și mai luminos decât orice asteroid din centura principală, cu excepția 1 Ceres, 4 Vesta și, rar, 2 Palas și 7 Iris. În această condiție, asteroidul pare să se oprească, dar spre deosebire de starea normală pentru un corp în conjuncție heliocentrică cu Pământul, mișcarea sa retrogradă este foarte mică. De exemplu, în ianuarie și februarie 2137, se mișcă retrograd doar 34 minute în ascensiune dreaptă.

În cultura populară În romanul și serialul de televiziune The Expanse, un experiment științific catastrofal este dezlănțuit asupra unei populații civile care trăiește în tunelurile tăiate prin Eros. Acest așa-numit „Incident Eros” se încheie cu asteroidul care își rupe misterios orbita obișnuită și se prăbușește în Venus.

Face o apariție în romanul (și adaptarea sa cinematografică) Ender's Game de Orson Scott Card, servind drept bază pentru umanitate și locația școlii de comandă după ce a fost capturat de la extratereștrii invadatori (Formicii) înainte de romanul inițial care au folosit asteroidul ca bază de lor operare în invazia lor anterioară.

În episodul din Space Angel „Visitors from Outer Space” (textul din titlu nu se potrivește tocmai cu narațiunea), Scott McCloud și echipajul său sunt forțați să distrugă Eros prin devierea lui în Soare, după ce acesta devine un pericol pentru navigația navelor spațiale.

Este decorul întregii intrigi a romanului Captive Universe de Harry Harrison.

Galerie

Vezi și

Listă de forme de relief pe 433 Eros

Note

Referințe

Lectură suplimentară

Legături externe

NEAR Shoemaker spacecraft NEAR image of the day archive The Subtle Colors of Eros The Color of Regolith Color View of the Saddle Creating Color Images of Eros Eros Color at Higher Resolution Eros' colors Eros in color Movie: NEAR Shoemaker spacecraft landing The Eros Project 3D VRML 433 Eros Model 3D shape model of Eros (are nevoie de WebGL) NEODys (saved output file from 2007) arătând efemeride de distanță și magnitudine pentru Eros în timpul opozițiilor rare The Chicxulub Debate In relație cu dispariția K-T. Dearborn Observatory Records, Northwestern University Archives, Evanston, Illinois Noații cu muncă istorică despre asteroidul 433 Eros. Eros at Opposition in 2012 (Royal Astronomical Society of New Zealand) NEAR database by ASU (Căutare de imagini) (Exemplu) Nomenclatură Eros și Hartă a lui Eroscu nume de la USGS planetary nomenclature page

Categorie:Asteroizi Amor Categorie:Asteroizi care intersectează orbita planetei Marte Categorie:Asteroizi vizitați de nave spațiale Categorie:Obiecte astronomice descoperite în 1898 Categorie:Asteroizi cu nume din mitologia greacă