Totul despre Eva (titlu original: All About Eve) este un film dramatic american din 1950, scris și regizat de Joseph L. Mankiewicz, și produs de Darryl F. Zanuck. Este bazat pe nuvela din 1946 (și pe piesa radiofonică din 1949) „The Wisdom of Eve” de Mary Orr, deși Orr nu este creditată pentru contribuție. Filmul o are în rolul principal pe Bette Davis ca Margo Channing, o vedetă consacrată de Broadway, și pe Anne Baxter ca Eve Harrington, o tânără admiratoare ambițioasă, care se strecoară în viața lui Channing, amenințând în cele din urmă cariera și relațiile personale ale acesteia. Filmul îi are în distribuție pe George Sanders, Celeste Holm, Gary Merrill și Hugh Marlowe, precum și pe Thelma Ritter, Marilyn Monroe într-unul dintre primele sale roluri, Gregory Ratoff, Barbara Bates și Walter Hampden.Totul despre Eva la themoviedb.org
Totul despre Eva a avut premiera mondială la New York City pe 13 octombrie 1950. Foarte apreciat de critici la momentul lansării, filmul a primit un număr record de 14 nominalizări la cea de-a 23-a ediție a Premiilor Oscar, devenind singurul film din istoria Oscarurilor care a primit patru nominalizări pentru actrițe (Davis și Baxter la categoria Cea mai bună actriță, Holm și Ritter la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar). A câștigat șase premii, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu adaptat, Mankiewicz câștigând pentru a doua oară consecutiv în ambele categorii.
Considerat pe scară largă unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile, în 1990, Totul despre Eva a devenit unul dintre cele 25 de filme selectate în acel an pentru conservare în Registrul Național de Filme al Bibliotecii Congresului Statelor Unite, fiind considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”."National Film Registry" . Library of Congress. Retrieved October 28, 2011. Filmul a ocupat locul 16 în lista AFI din 1998 a celor mai bune 100 de filme americane.
Rezumat Margo Channing este una dintre cele mai apreciate actrițe ale teatrului newyorkez, o vedetă consacrată aflată la apogeul carierei. Deși se bucură de succes și de admirația publicului, apropierea vârstei de 40 de ani o face tot mai conștientă de fragilitatea poziției sale într-o lume în care actrițelor li se cere să rămână mereu tinere. Margo are o relație cu Bill Sampson, un regizor de teatru mai tânăr decât ea, iar printre apropiații săi se numără dramaturgul Lloyd Richards și soția acestuia, Karen.
Într-o seară, Karen o întâlnește în fața teatrului pe Eve Harrington, o tânără aparent timidă și modestă, care susține că este o admiratoare devotată a lui Margo și că asistă la aproape toate reprezentațiile acesteia. Impresionată de povestea ei, Karen o conduce în cabina actriței. Eve le povestește celor prezenți despre copilăria sa dificilă și despre soțul ei, despre care spune că a murit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Margo este mișcată de devotamentul tinerei și o primește treptat în cercul său apropiat.
Eve devine curând indispensabilă. Se ocupă de nevoile lui Margo, îi anticipează dorințele și adoptă permanent atitudinea admiratoarei recunoscătoare. Cu timpul însă, Margo începe să observe că Eve nu se mulțumește cu rolul de asistentă. Tânăra manifestă un interes tot mai evident pentru cariera ei, pentru Bill și pentru oamenii influenți din anturajul actriței. Suspiciunile lui Margo sunt privite inițial ca manifestări ale geloziei și ale nesiguranței sale legate de vârstă.
Ambițiile lui Eve devin mai clare atunci când aceasta reușește să fie desemnată dublura lui Margo. Karen, care consideră că prietena sa are nevoie de o lecție pentru comportamentul ei dificil, provoacă o situație în urma căreia Margo nu poate ajunge la timp la o reprezentație. Eve îi ia locul pe scenă și obține un succes neașteptat. După spectacol, ea se asigură că mai mulți critici de teatru află despre prestația sa, transformând ocazia într-un pas important spre propria carieră.
Printre cei care îi înțeleg adevărata fire se află Addison DeWitt, influentul și cinicul critic de teatru. El observă modul calculat în care Eve își construiește ascensiunea și descoperă că o mare parte din trecutul relatat de aceasta este inventat. Eve încearcă între timp să îl seducă pe Bill, dar este respinsă. Apoi își îndreaptă atenția spre Lloyd și încearcă să obțină rolul principal în noua lui piesă, rol destinat inițial lui Margo.
În cele din urmă, Margo ia o decizie care schimbă situația: acceptă cererea în căsătorie a lui Bill și hotărăște să renunțe de bunăvoie la rolul din noua piesă. Pentru ea, viața personală începe să conteze mai mult decât competiția permanentă pentru roluri de femei tinere. Eve primește astfel rolul pe care și-l dorea, însă victoria sa este umbrită de confruntarea cu Addison. Criticul îi dezvăluie că îi cunoaște adevăratul trecut și o face să înțeleagă că ascensiunea ei profesională o va lega de el.
Eve devine în cele din urmă o actriță celebră și primește un important premiu teatral. După ceremonie, întorcându-se acasă, găsește în apartament o foarte tânără admiratoare, Phoebe, care susține că este membră a unui club de teatru și se oferă să o ajute. Eve, obosită, îi permite să rămână.
În timp ce Eve doarme, Phoebe își pune rochia de gală și ia premiul acesteia. În fața unei oglinzi cu mai multe panouri, tânăra se admiră ținând trofeul și își imaginează că este ea însăși o vedetă aclamată. Imaginea sugerează că povestea lui Eve este pe cale să se repete și că, într-o lume dominată de ambiție și dorința de celebritate, o nouă aspirantă este deja pregătită să-i ia locul celei care tocmai a ajuns în vârf.
Distribuție
Bette Davis – Margo Channing Anne Baxter – Gertrude Slojinski / Eve Harrington George Sanders – Addison DeWitt Celeste Holm – Karen Richards Gary Merrill – Bill Simpson Hugh Marlowe – Lloyd Richards Thelma Ritter – Birdie Coonan Gregory Ratoff – Max Fabian Marilyn Monroe – Claudia Casswell Barbara Bates – Phoebe
Premii și nominalizări Premiile Oscar (1951) – 14 nominalizări și 6 premii câștigate:
Cel mai bun film – câștigător
Cel mai bun regizor – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
Cel mai bun scenariu – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
Cel mai bun actor în rol secundar – George Sanders – câștigător
Cele mai bune costume (alb-negru) – Edith Head și Charles LeMaire – câștigător
Cel mai bun sunet – câștigător
Cea mai bună actriță – Bette Davis – nominalizare
Cea mai bună actriță – Anne Baxter – nominalizare
Cea mai bună actriță în rol secundar – Celeste Holm – nominalizare
Cea mai bună actriță în rol secundar – Thelma Ritter – nominalizare
Cea mai bună imagine (alb-negru) – nominalizare
Cel mai bun montaj – nominalizare
Cele mai bune decoruri (alb-negru) – nominalizare
Cea mai bună coloană sonoră pentru un film dramatic sau de comedie – nominalizare
Globurile de Aur (1951)
Cel mai bun scenariu – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
Cea mai bună actriță într-un film dramatic – Bette Davis – nominalizare
Cel mai bun regizor – Joseph L. Mankiewicz – nominalizare
Cel mai bun actor în rol secundar – George Sanders – nominalizare
Cea mai bună actriță în rol secundar – Thelma Ritter – nominalizare
Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1951)
Cea mai bună actriță – Bette Davis – câștigător
Premiul special al juriului – câștigător
Palme d'Or – nominalizare
BAFTA (1951)
Cel mai bun film – câștigător
Directors Guild of America
Premiul pentru regie – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
Writers Guild of America
Cel mai bun scenariu american de comedie – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
New York Film Critics Circle
Cel mai bun film – câștigător
Cel mai bun regizor – Joseph L. Mankiewicz – câștigător
Cea mai bună actriță – Bette Davis – câștigător
Filmul a stabilit la vremea respectivă recordul de 14 nominalizări la Oscar, record egalat ulterior de Titanic (1997) și La La Land (2016).
Note
Vezi și Listă de filme străine până în 1989
Legături externe
Categorie:Filme din 1950 Categorie:Filme americane Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme regizate de Joseph L. Mankiewicz Categorie:Filme premiate cu Oscar Categorie:Filme produse de Darryl F. Zanuck