Plevna este un sat în comuna Lupșanu din județul Călărași, Muntenia, România.
Scurt istoric al trecerii prin timp a localității
Valea Mare- Presupuneri toponimice Pe teritoriul actual al satului Plevna, amplasat în Câmpia Lehliu, subunitate a Bărăganului Mostiștei, parte a Câmpiei Române, ca o destinație „adăpostită” și prielnică a transhumanței, își aveau adăposturile sezoniere, tradiționale deja, păstori din Câmpulung și Buzău, ce se ocupau și cu plugăritul. Poate nu întâmplător și nu exclusiv pentru relieful determinat de văile numite azi Valea Tabacului și Valea Rusului, de grad secundar, afluente stânga ale Văii Baba Ana, noua așezare s-a numit inițial Valea Mare, miniatura|Firul de apă ce brăzdează Valea Mare|466x466px poate și pentru a delimita- în raport cu străinii sau a identifica- geografic, sentimental și de apartenență, spațiul folosit de păstorii originari din Valea Mare-Pravăț, învecinată Câmpulungului argeșean, despre care se consideră că au fost primii stabiliți aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului.
O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „''Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care avea legătură cu Mostiștea de astăzi. Valea era ferită de vântul aspru al iernii din Bărăgan- aceasta a făcut-o pe păstoriță să rămână în continuare aici. De o parte și de alta a văii se întindeau pământuri roditoare cât vezi cu ochii. Astăzi acestea aparțin de localitățile Plevna, Ulmu și Vlad Țepeș. Ana a rămas acolo până la adânci bătrâneți; a ajuns foarte bogată. Ana nu se căsătorise niciodată, și era bună cu oamenii cu care avea de-a face. După moartea ei, locuitorii au denumit locul unde trăise- Valea Baba Ana. De atunci se păstrează această denumire și în documentele primăriei, căci oamenii care aveau pământ acolo spuneau că merg pe Valea Baba Ana”.
Valea Mare- Realități istorice Localitatea a luat ființă efectiv pe nucleul acareturilor sezoniere păstorești, și a fost în mod „oficial” întemeiată prin împroprietăriri în etape a unor cetățeni din comuna Ulmu și din alte localități învecinate, ca urmare a reformelor agrare ulterioare Războiului de Independență, în special prin Legea pentru împroprietărirea însurățeilor pe moșiile statului (după 12 februarie 1879- 18 împroprietăriri; în 1880- 12 împroprietăriri; iar în 1882- 129 împroprietăriri), drept pentru care, până în ziua de azi, multe familii își trag numele de la „strămoșii întemeietori”: Gavrilă, Jerlăianu, Bucur, Radu, Alexandru și au amplasamentul imobilelor pe „locul vechi de moștenire” prin divizarea lotului construibil originar. În timp foarte scurt se constată o explozivă creștere a populației noii localități, fapt vizibil prin prisma faptului că în 1888, localitatea număra deja 300 familii și 1500 de suflete, în 1906 erau 250 familii cu o populație de 2257 locuitori.
Plevna- toponimul definitiv al așezării Data de 1 aprilie 1891, când intră în vigoare Legea pentru organizarea comunelor rurale se recunoaște, pe două paliere, dezvoltarea și însemnătatea locală a așezării:
1- localitatea primește un nume nou- Plevna, atât din considerent onomastico-istoric al epocii, pentru noile așezări întemeiate după câștigarea independenței, dar și favorizat de relieful vălurit, se pare, destul de asemănător cadrului geografic al localității omonimic-patronime din Bulgaria, loc de eroică și răsunătoare izbândă a armatei române. Se pierde astfel legătura cu mediul transhumant, localitatea începând să se individualizeze prin alte trăsături;
2- statutul satului se modifică, în localitate de prim rang, ca sediu de comună, în principal pe baza argumentului demografic. La anul 1906 situația se prezenta astfel: „în întrega comună ( și parohie) sunt 476 familii distribuite astfel: 250 în satul Valea Mare, 135 în Valea Rusului, 90 în Domnița Maria și 1 în Hoinari”.
Un factor statut era favorizat și de faptul că cele două drumuri, numite azi D.N. 3 (București-Călărași-Constanța) și D.J. 313 (Dorobanțu-Plevna-Pelinu), ce traversau zona, treceau prin satul Valea Mare- Plevna.
Până la 1891, Valea Mare aparținea de comuna Ulmu, iar Valea Rusului depindea de comuna Lupșanu. În anul 1895 s-a format satul Domnița Maria, care s-a alipit comunei Plevna iar din 1896 și mica „așezare” Hoinari, întregește teritorialitatea comunei Plevna. Organizarea administrativă descrisă mai sus a cunoscut o modificare structurală între anii 1935-1942, când fiecare sat al comunei dobândește statut de comună, cu primar, notar, pândar, etc. Au existat deci Comuna Domnița Maria (formată din satul Domnița Maria) și Comuna Valea Rusului (formată din satul Valea Rusului și gospodăria din Hoinari). Situația revine la normal până la organizarea administrativ teritorială din 1968, când localitățile comunei Plevna, respectiv satele Plevna și Valea Rusului, devin componente ale comunei Lupșanu, iar satul Domnița Maria- Modelu-Înfrățirea trece în componența comunei Dor Mărunt.
Acestor considerente socio-economice, prin care satul Plevna, în doar 12 ani de la întemeiere, dobândește un caracter precumpănitor asupra localităților învecinate, i se adaugă și unul bisericesc, în faptul că aici se află și sediul parohial, celelalte comunități devenind la rându-le parohii, adică având
preot propriu, mult mai târziu.
Statutul deosebit al comunei Plevna este reconfirmat la 23 aprilie 1904, când din rațiuni financiare, comunele au fost grupate pe „cercuri” spre a se putea susține anumiți funcționari comunali. Plevna însă, alături de alte 17 comune, având un venit superior pragului de 8000 lei, nu era grupată în vreun cerc, ba mai mult având și reședință a postului de jandarmi, dovedea o comunitate puternică și bine așezată în economia județului Ialomița.
Statutul economic al locuitorilor Aflat în zona deosebit de fertilă a Câmpiei Române, satul Plevna a cunoscut o dezvoltare economică bazată exclusiv pe agricultură, realitate, ce în ultimele două decenii ce au premers căderea comunismului, i-a pricinuit și decăderea. Loturile de teren cu care au fost împroprietăriți primii locuitori, suprafețele agricole enorme ale proprietarilor locali, au permis buna dezvoltare individual-familială a întemeietorilor, amintind doar în treacăt că în 1888 trăiau în Valea Mare și Valea Rusului circa 1500 săteni, dar au creat premise favorabile și pentru acțiuni edilitate îndrăznețe- ca de pildă, înălțarea bisericii (1893), a primăriei (1896), a școlii (1903).
Date certe asupra statutului juridic al suprafețelor agrare de pe teritoriul comunei, datează din 1906, când se constată că aceste enorme întinderi (cca 11.000 ha) erau concentrate, prin proprietate sau arendă, în mâinile a 5 persoane:1. Anton Enescu, arenda Moșia Făurei (fostă proprietate a Mănăstirii Cotroceni), suprafață de 4400 ha. În plus avea în Plevna și un „tamaslâc” cu vite de rasa ialomițeană.
S-a remarcat prin contribuția importantă la definitivarea bisericii din sat..2. D. Negreanu era proprietarul Moșiei Valea Rusului, în suprafață de 1000 ha;
3. Nicolescu Oscar deținea Moșia Martoi, cu 1970 ha teren arabil și 30 ha izlaz; 4.Perlea George avea, în Valea Rusului, 1980 ha teren arabil și 20 ha izlaz,5. Peteu I., a cărui soție este înmormântată în curtea bisericii Valea Rusului, avea în proprietate 1970 ha teren arabil și 30 ha izlaz, arendat de către Carantino Cristina. Nu sunt motive să se presupună că anterior anului 1906, situația ar fi putut fi diferită, puteau fi altele doar numele proprietarilor sau arendașilor, terenul însă, așa cum se specifică în Monografia Părintelui Ilarion, era mult mai compact.
Dată fiind populația și resursele, din 1905, la hramul istoric al bisericii, 13-14 octombrie, se desfășura un „bâlci anual cu obor pentru vânzarea vitelor”. Societatea Agricolă Plevna, succesoare a CAP Plevna, sub raportul portofoliului funciar avut în administrare, deține locul întâi în comuna Lupșanu, exploatând peste 1400 ha teren agricol. Conducătorul acesteia, inginerul agronom Mihail Coman (trecut la Domnul, fulgerător, la 19 noiembrie 2016), a preluat de la înaintași ștafeta mulțumirii și recunoștinței generoase față de Dumnezeu, pentru binecuvântarea roadelor pământului, fiind în fiecare an un spijin neclintit și generos în activitățile investiționale ale Parohiei Plevna, poate și prin prisma faptului că sediul Societății Agricole Plevna este chiar în conacul ctitorilor bisericii din Valea Rusului.
În anii '70, construirea Sistemului Național de Irigații, în faza a doua tehnologică (faza I, primitivă - rețea de canale din care se alimentau motopompele; faza a II-a, evoluată - canale magistrale, stații de pompare și conducte subterane de transport, prevăzute la suprafață cu hidranți) a permis amplasarea în localitate a unui ansamblu de utilități de cazare tip organizare de șantier, folosit de unitățile militare detașate în economia națională. „Șantierul” avea instalații sanitare moderne, încălzire centrală, puț forat de mare adâncime, etc.
Datorită unui localnic, Oscar Dumitru Popa, originar din Valea Rusului, ajuns într-o poziție de decizie în Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, prin depunere de eforturi în dorința „lăsării unui semn” se amplaseză, în Plevna în deceniul 7 al sec XX, o modernă Stațiune pentru Mecanizarea Agriculturii, căreia îi erau arondate structurile agricole din toate comunele învecinate.
După anii '70 ai secolului trecut, înăsprindu-se condițiile vieții la țară și încurajați de dezvoltarea industrială a marilor orașe, cei mai tineri săteni, sau copiii celor ce au rămas totuși în sat, au luat calea exodului, ușor-ușor localitatea Plevna suferind un proces de îmbătrânire și depopulare accentuată.
Personalități Cu toate că populația locală era dedicată trup și suflet agriculturii, generațiile ce au urmat au fost în măsură să-și găsească un drum al vieții, pe măsura darurilor cu care au fost înzestrate. Astfel, și nu puțini, au urmat drumul învățământului superior devenind ingineri, contabili, profesori, medici, avocați, polițiști, pompieri. Dar și comandant de cursă lungă, general al Seviciului de Telecomunicații Speciale, scafandru al trupelor speciale, judecător.
Atrag atenția în mod deosebit, fiii satului ce au luat asupra lor „jugul Domnului” (slujirea clericală) și cei ce s-au remarcat la nivel național.
Personalități religioase Un aspect important al religiozității sătenilor este evidențiat prin numărul important de clerici și slujitori bisericești, ce își au originea în Plevna (sau ai căror părinți sunt originari de aici), ce au exercitat slujirea în localitate, prin vecinătăți, în țară sau în diaspora:
Preoți Pr Iacob Mihail (paroh la Zimbru, Dragalina, Plevna),Pr Radu Dumitru (paroh la Valea Rusului și Făurei),Pr Tănăsoiu Adrian (paroh Sf Pantelimon, Ilfov),Pr Olteanu Alin Cristian (paroh Răzvani și Fiumicino, Italia),Pr Toma Gabriel (paroh Plevna),Pr Țiței Emil (paroh Independența și Vișini),Pr Florescu Laurențiu (paroh Ștefănești),Pr Radu Cristian (paroh Mihai Viteazul și slujitor Sf Anastasia, Călărași),Pr Țițeică Florin (paroh Frăsinet),
Cântăreți bisericești cu „școală” Radu Gheorghe (cântăreț în Plevna),Radu Ion (cântăreț în Nucetu),Oprea Ionuț (cântăreț în Lupșanu),Stoian Constantin (cântăreț în Plevna), licențiat în teologie,
Licențiați în teologie Filipescu Cătălin