Unirea (în trecut, Osmanu sau Osman-Aga) este o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Morotești, Unirea (reședința) și Valea Cânepii.
Așezare Comuna este situată în partea central-estică a județului Brăila, învecinându-se cu comunele: Traian, Viziru, Tufești și Gropeni. În prezent, satul Morotești este dezafectat, nemaifiind locuit.
Este traversată de drumul național DN21, care leagă Brăila de Slobozia. Între satele Unirea și Valea Cânepii, acesta se intersectează cu drumul județean DJ255A, care o leagă spre est de Gropeni și spre nord de Silistraru (unde se termină în DN2B).
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Unirea se ridică la 2.235 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.399 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (77,85%), cu o minoritate de romi (14,36%), iar pentru 7,79% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,34%), cu o minoritate de penticostali (4,03%), iar pentru 8,05% nu se cunoaște apartenența confesională.
Politică și administrație Comuna Unirea este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Istorie
Numele istoric al comunei, Osmanu, vine de la „Osman Aga”, un dregător turc din Cazaua Brăilei, care avea moșie aici, la începutul secolului XIX. După desființarea cazalei, comuna aintrat în componența noului județ Brăila, cu numele de Osmanu.. Primele așezări menționate sunt Tâmpu și Imina, pe harta austriacă din 1788.
Prima școală este menționată în anul 1840, funcționând într-o casă țărănească, și unde învățau 32 de elevi din satele Osmanu și Valea Cânepii. Primul învățător menționat este Gheorghiță Gheorghe, în 1842 . Prima biserică a fost ridicată jurul anului 1830. Era o încăpere cu pereți din lut, acoperită cu stuf, cu gard de nuiele, având drept catapeteasmă o „pânză zugrăvită”, o bucată din ea se mai păstrează și astăzi. În anul 1837 este ridicată o nouă biserică, cu hramul Cuvioasa Parascheva, iar primul preot a fost Vasile sin Popa Crăciun, care slujea și la parohia Valea Cânepii.
În urma reformei administrative a lui Cuza din 1864, pe teritoriul actual al comunei au fost organizate comunele Osmanu-Morotești (cu satele Osmanu și Morotești), și Valea Cânepei (doar cu satul omonim) în plasa Vădeni din județul Brăila, având în total 192 de case, 192 de familii și 3 biserici.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunele făceau parte din plasa Balta a aceluiași județ. Comuna Osmanu era formată din satele Osmanu, Morotești, Movila Vămii și Imina, având în total 1400 de locuitori. În comuna Osmanu funcționau o biserică, construită de locuitori în 1890 și o școală de băieți cu 30 de elevi, înființată în 1860. Comuna Valea Cânepii cuprindea satul Valea Cânepii și târla Coceni, și avea o populație totală de 1029 de locuitori. La Valea Cânepii funcționau o biserică, construită de locuitori în 1845 și o școală mixtă, deschisă inițial ca școală de băieți, în 1856.
În 1925, cele două comune sunt consemnate de anuarul Socec în același județ, dar în plăși diferite. Comuna Osmanu făcea parte din plasa Silistraru, având în compunere satele Osmanu și Morotești, cu 1840 de locuitori, în vreme ce Valea Cânepii se afla în plasa Viziru, având în componență doar satul de reședință cu 1393 de locuitori.
În 1950, cele două comune au trecut în componența raionului Brăila din regiunea Galați, iar în 1964, comuna Osmanu a primit numele de Unirea. În 1968, raioanele și regiunile au fost înlocuite de județe; comuna Valea Cânepii a fost desființată și inclusă în comuna Unirea, comună ce a revenit la județul Brăila.
Bibliografie suplimentară
Aurelia Dârjan, Andrei Puia, Monografia Școlii gimnaziale Unirea (clasele I-VIII), Editura Lucas, Brăila, 2014, ISBN 978-606-93662-0-2. Prof. Daniel și Steluța Postolache, File din istoria osmănenilor
Note
Unirea