Bătălia de la Insulele Santa Cruz a fost cea de-a patra bătălie de portavioane pe teatrul de război din Pacific în cel de-al Doilea Război Mondial și cel de-a patra cea mai mare bătălie navală dintre Marina Militară a SUA și Marina Imperială Japoneză, purtată în cadrul Campaniei din Guadalcanal.

În mod similar luptelor din Marea Coralilor, Midway, și Insulele Solomon de Est, navele de celor doi adversari au intrat rareori în raza vizuală directă a celuilalt. În schimb, aproape toate atacurile de ambele părți au fost executate de către avioane de pe portavioane sau cu baza pe uscat.

Într-o încercarea de a devia forțele aliate de la Guadalcanal și insulele din apropiere și de a pune capăt impasului care a existat începând cu luna septembrie 1942, Armata Imperială Japoneză a planificat o ofensivă majoră terestră la Guadalcanal pe 20-25 octombrie 1942. În sprijinul acestei ofensive, și cu speranța de a angaja forțe aliate navale, portavioane japoneze și alte nave de război mari s-au apropiat de Insulele Solomon, în partea de sud. Din această locație, forțele navale japoneze au sperat să angajeze și să învingă decisiv orice grupare navală aliată (în principal americană), în special portavioane, care răspund la ofensiva terestră. Forțele navale aliate, de asemenea, au sperat să întâlnească forțele navale japoneze în luptă, cu aceleași obiective de a rupere impasul și de a înfrânge decisiv adversarul.

Ofensiva terestră japoneză la Guadalcanal era în curs de desfășurare în Bătălia pentru aerodromul Henderson Field, în timp ce navele de război și avioanele celor doi adversari se confruntau în dimineața zilei de 26 octombrie 1942, la nord de insulele Santa Cruz. După atacuri aeriene reciproce asupra portavioanelor, navele aliate de suprafață au fost forțate să se retragă din zona de luptă cu prețul unui portavion scufundat și altul puternic avariat. Forțele japoneze care au participat la bătălie de asemenea s-au retras, datorită pierderilor mari de avioane, personal și avarii mari la două dintre portavioane.

Bătălia deși se consideră o victorie tactică pentru japonezi datorită unui portavion american scufundat și altul avariat, pierderile de personal ale japonezilor, ale unor piloți veterani, s-au dovedit pe termen lung de neînlocuit, pierderile americanilor în privința piloților fiind relativ mici, și care s-au putut înlocui cu ușurință.

Costul ridicat al luptei pentru japonezi a împiedicat forțele lor de portavioane să se implice în continuare semnificativ în campania din Guadalcanal.

Contextul

250px|miniatura|dreapta|Insulele Solomon La data de 07 august 1942, forțele aliate (în primul rând cele americane) au debarcat pe insula Guadalcanal, Tulagi, și Insulele Florida în Insulele Solomon, ocupate de japonezi.

Debarcarea de pe insule a fost menită să împiedice utilizarea acestora de către japonezi ca baze în scopul a pune în pericol rutele de aprovizionare între SUA și Australia, precum și pentru a asigura insulele ca puncte de pornire pentru o campanie cu scopul final de izolare a marei baze japoneze la Rabaul, sprijinind în același timp, campania aliată în Noua Guinee. Debarcările au inițiat Campania din Guadalcanal, care s-a întins pe o perioadă de șase luni.Hogue, Pearl Harbor to Guadalcanal, p. 235–236.

După Bătălia de la Insulele Solomon, în care portavionul USS Enterprise a fost grav avariat și forțat să se întoarcă în portul Pearl Harbor, Hawaii pentru o lună de reparații capitale, trei grupuri operative de portavioane americane au rămas în zona Pacificului de Sud. Grupurile operative (Task Force) includeau portavionul USS Wasp, Saratoga, și Hornet, plus escadrilele aeriene de pe bordul lor și nave de escortă, incluzând cuirasate, crucișătoare, distrugătoare care staționau în primul rând între insulele Solomon și insule Noile Hebride (Vanuatu). În această locație, portavioanele aveau sarcina de a păzi linia de comunicare dintre cele mai importante baze aliate de la Noua Caledonie și Espiritu Santo, sprijinirea forțelor terestre aliate la Guadalcanal și Tulagi împotriva oricăror contraofensive japoneze, apărând circulația navelor de aprovizionare la Guadalcanal, și atacarea și distrugerea navelor de război japoneze, în special portavioane, care ar fi intrat în raza lor de acțiune. p. 106.

Zona din ocean, în care forțele de portavioane americane operau era cunoscut sub numele de americani sub numele de „Confluența Torpedourilor" Frank, Guadalcanal, p. 335., din cauza concentrației mari de submarine japoneze din zona.Hammel, Carrier Strike, p. 6–7.

250px|miniatura|dreapta|USS Wasp (CV-7) în flăcări, lovit de torpile japoneze

La 31 august, portavionul Saratoga a fost torpilat de submarinul japonez I-26 și a fost scos din acțiune pentru trei luni pentru reparații.Hammel, Carrier Strike, p. 10–12.După acest incident comandantul grupului de portavioane Frank Jack Fletcher a fost suspendat și trimis pe țărm până la sfârșitul războiului. Frank, Guadalcanal, p. 204–205 La 14 septembrie, USS Wasp a fost lovit de trei torpile trase de submarinul japonez I-19 în timp ce escorta un mare convoi care se îndrepta spre Guadalcanal pentru aprovizionare și aproape a intrat în luptă cu două portavioane japoneze Shōkaku și Zuikaku (care s-au retras chiar înainte ca avioanele celor doi adversari să intre în raza de acțiune a adversarilor). Cu avarii serioase de la torpilă, echipele de reparații de pe Wasp au fost în imposibilitatea de a controla incendiile mari care au urmat, astfel că portavionul a fost abandonat și sabordat.Evans, Japanese Navy, p. 179–180, Hammel, Carrier Strike, p. 24–41. Cuirasatul USS North Carolina și distrugătorul USS O'Brien (DD-415) ao fost de asemenea lovite de torpile în timpul aceluiași atac. O'Brien mai târziu s-a scufundat ca rezultat a avariilor produse de torpile, și North Carolina a fost la repaus la Pearl Harbor până la 16 noiembrie 1942.

Deși Statele Unite aveau acum un singur portavion operațional (Hornet) în Pacificul de Sud, aliații mențineau în continuare superioritate aeriană la sud de Insulele Solomon, din cauza avioanelor americane cu baza la aerodromul Henderson Field, Guadalcanal. Cu toate acestea, pe timp de noapte, atunci când avioanele americane nu erau în măsură să funcționeze eficient, japonezii reușeau să navigheze în jurul insulei după bunul lor plac.

Astfel, în lupta pentru Guadalcanal a apărut un impas, cu aliații aducând materiale și întăriri la Guadalcanal în timpul zilei, iar japonezii pe timp de noapte (regularitatea cu care japonezii făceau aceste aprovizionări noaptea i-a făcut pe americani să o numească „Tokio Express"), niciuna din părți nefiind capabilă să aducă suficiente trupe și provizii pe insula pentru a asigura un avantaj decisiv. Până la mijlocul lunii octombrie, ambele părți au avut aproximativ un număr egal de trupe pe insulăHammel, Carrier Strike, p. 19–21, 84–85.. La 23 octombrie efectivele concentrate în apropierea aerodromului Henderson Field erau: 23.000 militari americani și 22.000 militari japonezi Impasul a fost întrerupt pentru scurt timp de două acțiuni navale mari. 250px|miniatura|dreapta|Aerodromul Henderson Field cu F4F Wildcat-uri și SBD Dauntless-uri avariate la sol, vizibile pe partea inferioară a fotografiei (1942) În noaptea de 11/12 octombrie, o forță nave de luptă americană a interceptat și a învins o grupare de nave de război japoneze, care era în drum pentru a bombarda aerodromul Henderson Field în Bătălia de la Capul Esperance, Guadalcanal. Dar, cu doar două nopți mai târziu, o forță japoneză care a includea cuirasatele Haruna și Kongo a bombardat cu succes aerodromul Henderson Field, distrugând cea mai mare parte a avioanelor americane de la sol și provocând pagube severe privind instalațiile aerodromului, aerodromul rămânând doar parțial operaționalFrank, Guadalcanal, p. 316–319.. A fost nevoie de câteva săptămâni pentru ca aerodromul să fie complet reparat, iar avioanele distruse să fie înlocuite.

În acest moment în lupta pentru Guadalcanal, SUA a făcut două mișcări pentru a încerca să iasă din impas. În primul rând, reparațiile la Enterprise au fost accelerate, astfel încât el putea reveni mai repede în Pacificul de Sud. La 10 octombrie, Enterprise a primit noi avioane; la 16 octombrie a părăsit Pearl Harbor și la 23 octombrieHammel, Carrier Strike, p. 154–155., a ajuns înapoi în Pacificul de Sud întâlnindu-se cu Hornet, iar restul forțelor navale aliate din Pacificul de Sud, la 24 octombrie, la 506 km nord-est de Espiritu SantoMcGee, The Solomons Campaigns, p. 145..

În al doilea rând, la 18 octombrie, amiralul Chester Nimitz - comandantul Aliaților din Pacific l-a înlocuit pe viceamiralul Frank J. Fletcher cu contraamiralul Thomas C. Kinkaid și pe viceamiralul Robert Ghormley cu viceamiralul William Halsey în funcția de comandant în zona Pacificului de Sud: persoana aflată în această funcție comanda forțele aliate în campania de la Insulele SolomonMcGee, The Solomons Campaigns, p. 134.. Nimitz simțea că viziunea lui Ghormley a devenit prea îngustă și pesimistă ca să fie capabil să conducă forțele aliate în mod eficient în lupta pentru Guadalcanal. Halsey în schimb era cunoscut și respectat în întreaga flotă americană ca fiind un „luptător"Frank, Guadalcanal, p. 334.. Despre preluarea comenzii Halsey a început imediat să facă planuri pentru a atrage forțele navale japoneze într-o bătălie, îi scria lui Nimitz: „Trebuia să încep să le car pumni aproape imediat."Hammel, Carrier Strike, p. 150.

Flota Combinată Japoneză de asemenea încerca să atragă forțele navale aliate în ceea ce spera să fie o bătălie decisivă. Două portavioane - Hiyō și Junyō ​​- și un portavion ușor - Zuihō - au ajuns la baza navală japoneză principală de la Atolul Truk la începutul lunii octombrie și s-au alăturat portavioanelor Shōkaku și Zuikaku. Cu cinci portavioane complet echipate cu avioane, plus numeroase cuirasate, crucișătoare și distrugătoare, Flota Combinată Japoneză, comandat de amiralul Isoroku Yamamoto, erau încrzători că ar putea repara înfrângerea lor în Bătălia de la MidwayHammel, Carrier Strike, p. 146–149.. În afară de câteva raiduri aeriene pe aerodromul Henderson Field în luna octombrie, portavioanele japoneze și navele de luptă de sprijin au rămas în afara luptei pentru Guadalcanal, în zona de nord-vest a Insulelor Solomon, așteptând o șansă de a se apropia și de a ataca portavioanele americane.

Cu următorul atac terestru major al Armatei japoneze planificat asupra forțelor aliate pe Guadalcanal stabilit pentru 20 octombrie, navele de luptă ale lui Yamamoto au început să se apropie de zona sudică a insulelor Solomon pentru a sprijini ofensiva armatei japoneze la Guadalcanal, și să fie gata să atace orice navă Aliată (în primul rând americană), în special portavioane, care s-ar fi apropiat pentru a sprijini apărarea aliată la GuadalcanalHara, Japanese Destroyer Captain, p. 124–125. Conform spuselor lui Hara, japonezii credeau că forțele navale americane se află în zona Insulalor Solomon pentru că în conformitate cu un articol din United Press din 20 octombrie Marina americană pregătește în pacificul de sud o bătălie aviatică și navală pe scară largă..

Preludiul bătăliei Din 20-25 octombrie, forțele terestre japoneze din Guadalcanal au încercat să captureze aerodromul Henderson Field cu un atac pe scară largă împotriva trupelor americane, care apărau aerodromul. În pofida atacului japonez masiv, atacul a fost decisiv respins cu pierderi grele pentru japoneziHammel, Carrier Strike, p. 95–97..