Casa de Jimenez a fost o casă de conducători din Peninsula Iberică, care au guvernat din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea.
Primul membru cunoscut al familiei, García Jiménez de Pamplona, este declarat de Roda Codex ca fiind regele unei alte părți a regatului al Pamplonei, probabil a unei părți din Navara, dincolo de zonele de control direct a regilor Iniguez.
În 905, Sancho Garces, fiul mai mic al fondatorului dinastiei, s-a folosit de asistența externă pentru a-l detrona pe domnitorul Iniguez, Fortun Garces și să consolideze monarhia în mâinile dinastiei sale. Bazat pe acest lucru, pentru mai multe generații ulterioare, familia avea să se numească Banu Sanyo, în sursele musulmanilor iberici.
Regi ai Navarei Sancho I de Pamplona
În 905, o coaliție de dușmani ai regelui, Fortun Garcés , constând din Lubb ibn Muhammed de Qasi Banu, Alfonso al III-lea al Austriei, Galindo Aznar al II-lea de Aragon și unchiul lui Sancho , Raymond I de Pallars și Ribagorza, l-au demis pe Fortun și l-au pus pe Sancho în locul lui. De-a lungul domniei sale, el s-a implicat în certurile dintre nobilii musulmani din sud cu succese repetate. În 907, el s-a întors la fostul său aliat, Lubb ibn Muhammad, pe care l-a ucis în luptă. Patru ani mai târziu, un alt fost aliat, Galindo Aznar, s-a alăturat cumnatului său, Muhammad al- Tawil și Abd Allah ibn Lubb ibn Qasi pentru a-l ataca pe Sancho, dar ei au fost învinși și neutralizați ca o amenințare. Al-Tawil a fugit și a fost ucis la scurt timp după aceea iar puterea lui Qasi Banu a fost grav afectată, în timp ce Galindo a fost forțat să devină vasalul lui Sancho, ducând la încorporarea Aragonului în împărăția din Pamplona. În 920, el a făcut echipă cu Bernard I de Ribagorza și Amrus ibn Muhammed, fiul lui Muhammad al-Tawil, pentru a-l ataca pe Banu Qasi. Succesele sale i-au permis să alăture Ultra-Puertos sau Basse-Navarra la proprietățile sale și să-și extindă teritoriul până în Nájera. Probabil pentru a legitima succesiunea, Sancho s-a căsătorit cu Toda Aznárez, fiica lui Onneca Fortúnez. Astfel, copiii lui Sancho și Todei au fost descendenții dinastiei Arista a monarhilor Navarezi. Când Sancho a murit în 925, singurul lui fiu era încă destul de tânăr. Astfel, Sancho a fost urmat de fratele său, Jimeno Garcés, care după moartea sa, fiul lui Sancho, Garcia, avea să guverneze sub regența mamei sale.
Jimeno Garces de Pamplona
El a domnit de la 925 până la moartea sa în 931. În timp ce, uneori, se spune ca el a fost regentul nepotului său Garcia, într-un document contemporan apare numele său ca rege și nu ca nepot al său. Abia în ultimul an al domniei sale, Garcia apare cu titlu regal.
În 927, el a condus o armată în sud pentru a-l spijini pe Abd-ar-Rahman al III-lea, Emir de Cordoba, nepotul soției lui Jimeno. Jimeno s-a căsătorit cu Sancha Aznárez, sora reginei Sancho, Toda Aznárez și nepoata regelui Fortun Garcés.
Garcia Sancez I de Pamplona
Cu sprijinul mamei sale energice și diplomată, Garcia, ca și tatăl său, s-a angajat într-o serie de conflicte cu maurii. În special în 937, când s-a aliat cu Ramiro al II-lea de Leon și Muhammad ibn Hashim, guvernator de Zaragoza, rezultând într-o campanie militară condsă de Abd-ar-Rahman al III-lea, prin Calatayud și Zaragoza, în terenurile Garciei.
Garcia s-a căsătorit cu prima sa verișoară, Andregota Galíndez, fiica și co-moștenitoarea lui Galindo Aznárez al II-lea, Contele de Aragon, având un fiu și moștenitor, Sancho. El a divorțat în 940, atunci când a ajuns la un accord prin care trebuia să se căsătorească cu fiica lui Sunyer, contele de Barcelona, dar transmiterea forțată a lui Sunyer la Abd-ar-Rahman a inclus abandonarea acestui plan. García s-a căsătorit apoi cu Teresa, fiica aliatul său, Ramiro al II-lea.
După moartea lui Ramiro al II-lea și a succesorului său, Ordono al III-lea de Leon, regatul Pamplonei a acordat sprijin descendentului regelui decedat, Sancho I de Leon, care era nepotul lui Garcia. Când cumnatul lui Garcia, Fernán González de Castilia a schimbat sprijinul și l-a instalat pe cumnatul său, Ordono al IV-lea de Leon în locul lui Sancho, relația lui Fernán cu García a devenit tensionată și moartea soției lui Fernán, sora lui Garcia, a dus la o rupere. García a intervenit direct în León, l-a capturat pe Fernán și l-a restaurat pe Sancho. Fernán a fost forțat să facă concesii teritoriale cu Garcia pentru a obține eliberarea sa iar alianța lor nu a fost complet restaurată până în 954, când Fernán s-a recăsătorit, de data aceasta cu fiica lui García, Urraca.
Sancho al II-lea de Pamplona
Sub domnia lui Sancho, regatul și-a consolidat o parte din câștigurile prodecesorului său, dar a suferit mai multe eșecuri militare importante în mâinile trupelor Umayyad. Navarra a fost legată cu Regatul León și Castilia prin legături familiale, iar tărâmurile au lucrat în mod concentrat, cu monarhia navareză care îl susținea pe regele Ramiro al III-lea de Leon.
La moartea califului de Cordoba, Al-Hakam II, în 976, succesiunea fiului său Hisham al II-lea, a fost predată lui Al-Mansur Ibn Abi Aamir, iar perspectivele regatelor creștine păreau diminuate. Trupele lui Al-Mansur i-au învins pe creștini la Torrevicente, la sud de Soria. După aceea, musulmanii s-au întors și au triumfat la Taracueña, în apropiere Osma. În 975, Sancho a fost învins de către mauri la San Esteban de Gormaz și se crede că a fost capturat în bătălia de la Estercuel, în același an.
El s-a confruntat cu incursiunile suplimentare de la Almanzor în 989, 991 și 992, ultima rezultând la a doua supunere în Cordoba, iar anul următor, l-a trimis pe fiul său, Gonzalo, cu o ambasadă la Calif. În 994, anul morții sale, regatul a prins o altă incursiune armată a califatului.
Garcia Sancez al II-lea de Pamplona
De-a lungul domniei sale, politica sa externă pare să fi fost strâns legată de cea de Castilia. Mama lui a fost o mătușă a contelui Sancho García de Castilia, și, de asemenea, a celui mai puternic conte de Saldaña, García Gómez de Carrión, și pare că ea a jucat un rol în formarea unui pod între împărăție și domeniile conților.
El s-a alăturat vărului lui Sancho în încercarea de a rupe depunerea făcută de tatăl său la Cordoba, iar ca rezultat, a trebuit să se confrunte cu Almazor. În 996, el a fost nevoit să caute pacea în Córdoba . În 997, în timpul unei expediții în Calatayud, García l-a ucis pe fratele guvernatorului. Almanzor și-a luat revanșa prin decapitare a 50 de creștini. În bătălia de la Cervera, în iulie 1000, el s-a alăturat, împreună cu contele García Gómez de Saldaña, într-o coaliție condusă de contele Sancho García de Castilia, care a fost învins de Almanzor.
Pe plan intern, el a acordat guvernarea Aragonului fratelui său Gonzalo, sub tutela mamei sale Urraca. O tradiție raportează că el a eliberat toți prizonierii musulmani captivi în regatul său. El s-a căsătorit în august 981, cu Jimena, fiica lui Fernando Bermúdez, contele de Cea de Elvira Díaz.
Sancho al III-lea al Navarei
În 1016, Sancho a fixat granița dintre Navara și Castilia, după ce a stabilit căsătoria fiicei lui Dancho Carcia al Castliei cu Muña Mayor Sánchez (Muniadona). În 1017, el a devenit protectorul Castiliei pentru tânărul Garcia Sancez. Cu toate acestea, relațiile dintre cele trei entități creștine din León, Castilia, și Navarra s-au înrăutățit după asasinarea contelui García în 1027.
Sancho a stabilit relații cu Ducatul de Gasconia, probabil de natură suzeran-vasal, el fiind suzeranul. Ca urmare a relației sale cu mănăstirea Cluny, el a îmbunătățit drumul de la Gasconia la León. Acest drum avea să înceapă să aducă trafic mare până în Iberia în timp ce pelerinii se înghesuiau în Santiago de Compostela.
După succesiunea lui Bermudo al III-lea de Leon, Sanco a negociat căsătoria fiului său Ferdinand de Castilia cu Sancha, fosta logodnica a lui García Sánchez și sora lui Bermudo, împreună cu dotă care includea terenurile disputate ale Leonului. Sancho a fost imediat angajat într-un război pe scară largă cu León și a combinat armatele castiliene cu cele navareze care au invadat rapid o mare parte din împărăția lui Bermundo, ocupând Astorga. Până în martie 1033, el a fost rege de la Zamora la frontierele din Barcelona. Înainte de moartea sa, în 1035, Sanco a împărțit averea între fiii lui. Cel mare, Garcia, a moștenit regatul inclusiv țara Bascilor, precum și suzeranitatea asupra regatelor fraților săi. Gonzalo guverna Sobrarbe și Ribagorza. Lui Ferdinand i s-a dat Castilia și Ramiro, cel mai tânăr fiul însă nelegitim, i s-a oferit Aragonul.
Garcia Sancez al III-lea al Navarei
El a fost fiul cel mare și moștenitorul lui Sanco al III-lea al Navarei, devenind stăpân peste doi dintre frații săi: Ramiro, căruia i s-au oferit terenurile care serveau ca bază pentru împărăția Aragonului și Gonzalo, care a primit Sobrarbe și Ribagorza. De asemenea, el a avut unele cerei de suveranitate asupra fratelui său, Ferdinand, care servea ca și Conte de Castilia sub regența Regatului Leon.
În 1037, Ferdinand a solicitat ajutor lui García împotriva cumnatului său, Bermundo al III-lea de Leon, în bătălia de la Tamaron lângă Pisuerga. Cei doi frați l-au învins pe Bermundo, acesta murind în luptă și fiind ultimul membru al liniei lui Petru de Cantabria, iar Ferdinand l-a succedat la tronul Leonului.
La scurt timp, el a fost confruntat de către fratele său, Ramiro la Tafalla (1043) și l-a învins, dar această victorie a dus la independența efectivă a lui Ramiro. Relațiile dintre el și Ferdinand s-au înrăutățit în cele din urmă și a izbucnit războiul între frați, Garcia murind în bătălia de la Atapuerca, pe 15 septembrie 1054.
Sancho al IV-lea al Navarei
La vârsta de 14 ani, Sancho a fost proclamat rege în tabăra câmpului de luptă, unde tatăl său fusese ucis în bătălia de la Atapuerca. Mama lui Sancho servit ca regent, rămânând fidelă dorințelor soțului ei și continuând sprijinul mănăstirii fondate la Nájera. Împreună cu unchiul său, Regele Ramiro de Aragon, el l-a forțat pe al-Muqtadir, conducătororul de Zaragoza, să se supună și să plătească tribut.
El a fost în permanent conflict cu Castilia, culminând în așa-numitul război al celor Trei Sanchos (1067-1068). Cu ani înainte, tatăl lui Sancho a reușit să-și păstreze o serie de terenuri de frontieră, inclusiv Bureba și Alta Rioja, care a fost susținut de către Ferdinand I de Castilia. Fiul lui Ferdinand, Sancho al II-lea cel Puternic a încercat să recucerească aceste terenuri pentru împărăția lui. Confruntându-se cu o invazie a vărului său castilian Sancho, navarezul Sancho a cerut ajutorul vărului său, Sancho de Aragon. Însă forțele lor au fost învinse de către Sancho cel Puternic și comandantul suprem El Cid, unde Sancho a pierdut Bureba, Alta Rioja, și Álava, care i-au revenit lui Sancho de Castilia.
El a fost asasinat în Peñalén, căzând pradă unei conspirații condusă de fratele său, Ramon și sora sa, Ermesinda. În timpul unei vânători, Sancho a fost împins de pe o stâncă de către frații lui. După asasinarea sa, Navara a fost invadată și în cele din urmă împărțită între Sancio de Aragon și al treilea văr al său, Alfonso al VI-lea al Leonului și Castiliei. Alfonso a ocupat La Rioja și Sancho a fost proclamat rege în Pamplona.
Garcia Ramirez al Navarei
200px|thumb|left|Garcia Ramirez al Navarei