Boleslav al III-lea al Poloniei

Boleslav al III-lea, supranumit Gură Strâmbă (), a fost prinț al Poloniei din 1107 până în 1138. A fost singurul copil legitim al lui Vladislav I Herman și al soției sale, Iudita, fiica lui Vratislav al II-lea al Boemiei.

Viața Nașterea și copilăria

În 1086 încoronarea lui Vratislav al II-lea ca rege al Boemiei și alianța sa cu Ladislau I al Ungariei, a amenințat poziția domnitorului polonez, Vladislav I Herman. Prin urmare, în același an, Vladislav a fost nevoit să recheme din Ungaria, singurul fiu aflat în exil al lui Boleslav al II-lea cel Generos și moștenitorul de drept al tronului polonez, Mieszko Bolesławowic. La întoarcere, tânărul Mieszko a acceptat domnia unchiului său și a renunțat la cererea sa ereditară la coroana poloneză, pentru a deveni primul pe linia de succesiune. În schimb, Prințul Vladislav I Herman i-a acordat nepotului său districtul din Cracovia. Situația era complicată pentru Vladislav din cauza lipsei de moștenitori de sex masculin. Primul său băiat, Zbigniew s-a născut dintr-o uniune care nu a fost recunoscută de biserică. Prin întoarcerea lui Mieszko în Polonia, Vladislav și-a normalizat relațiile cu regatul Ungariei, precum și cu regatul Rusiei Kievene (prin aranjarea căsătoriei lui Mieszko cu o prințesă a Rusiei în 1088). Aceste acțiuni i-au permis lui Vladislav să-și consolideze autoritatea și să atenueze tensiunile suplimentare în afacerile externe.

Lipsa unui moștenitor legitim a rămas o preocupare primară pentru Vladislav, iar în 1085 împreună cu soția sa, Iudita de Boemia, au trimis daruri scumpe, printre care o statuie aurită a unui copil în mărime naturală, la Sanctuarul Sain Giles, rugându-se pentru un prunc.

În 1086 a venit pe lume Boleslav al III-lea. La trei luni după nașterea sa, pe 25 decembrie, mama sa a murit. În 1089 Vladislav s-a căsătorit cu Iudita de Suabia care a primit un nume nou - Sofia - în scopul de a se distinge de prima sa soție. Iudita de Suabia a fost fiica împăratului Henric al III-lea și văduva regelui Solomon al Ungariei. Urmare a acestei căsătorii, Boleslav a câștigat trei sau patru surori vitrege, rămânând singurul moștenitor legitim de sex masculin.

După nașterea lui Boleslav, climatul politic în țară s-a schimbat. Poziția lui Boleslav de moștenitor al tronului era amenințată de prezența lui Mieszko, care avea deja 17 ani la momentul respectiv, și care era, de comun acord cu Vladislav, primul în linia de succesiune a tronului. Este posibil ca acesta să fie motivul pentru decesul precipitat al tânărului prinț Mieszko în anul 1089. În același an, primul fiu născut al lui Vladislav, Zbigniew, a fost trimis în afara țării, la Mănăstirea Quedlinburg înâ Saxonia. Acest lucru sugerează că Vladislav era determinat să scape de Zbigniew, făcându-l călugăr și lipsindu-l de orice șansă de succesiune. Eliminând doi potențiali pretendenți la tron, a securizat moștenirea tânărului Boleslav și a diminuat opoziția tot mai mare din rândul nobilimii. La scurt timp după urcarea sa pe tron, Vladislav a fost forțat de nobili să renunțe la guvernarea de facto în favoarea Contelui Palatin Sieciech. Această schimbare a evenimentelor a fost, probabil, pentru că Vladislav datora tronul nobililor, iar cel mai puternic dintre ei era Sieciech. Este posibil ca Iudita de Suabia să-l fi sprijinit pe Sieciech în planurile sale de a prelua cârmuirea țării fiind amanta contelui Palatin.

În 1090 forțele poloneze sub comanda lui Sieciech, au reușit să câștige controlul asupra Pomeraniei Gdańsk, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Orașele mari erau garnizoanele trupelor poloneze, iar restul au fost arse în scopul de a contracara opoziția pe viitor. Câteva luni mai târziu, o rebeliune a elitelor autohtone a dus la restabilirea independenței regiunii poloneze. În anul următor a fost organizată o expediție militară pentru a recupera Pomerania Gdańsk. Cavalerii polonezi au suferit o înfrângere în Bătălia de la râul Wda, în ciuda sprijinului oferit de trupele din Boemia.

În timpul copilăriei prințului Boleslav a avut loc o migrare politică masivă în afara Poloniei ca urmare a represiunilor politice ale lui Sieciech. Cea mai mare parte a elitei s-a refugiat în Boemia. O altă consecință a persecuției politice a lui Sieciech a fost răpirea lui Zbigniew de către dușmanii lui Sieciech și întoarcerea lui din străinătate în anul 1093. Zbigniew s-a refugiat în Silezia, un sentiment negativ, atât pentru Sieciech cât și pentru Vladislav I Herman. În absența lui Sieciech și a lui Boleslav, care au fost capturați de maghiari și ținuți captivi, Vladislav a efectuat o expediție în Silezia, fără succes, fiind ulterior obligat să-l recunoască pe Zbigniew ca moștenitor legitim.

În 1093 Vladislav a semnat un documente prin care îi acorda lui Zbigniew drepturile de succesiune la tron. În urma evadării lui Sieciech și a lui Boleslav din Ungaria, contele palatin a întreprins o expediție militară împotriva lui Zbigniew. Scopul lui era să anuleze documentul care legitima această succesiune. Rivalii s-au confruntat în Bătălia de la Goplo în 1096 unde trupele lui Sieciech au anihilat susținătorii lui Zbigniew. Acesta a fost luat prizonier, însă și-a recâștigat libertatea un an mai târziu, în mai 1097, ca urmare a intervenției episcopilor. În același an, drepturile sale au fost restabilite.

În același timp, o mare migrare a evreilor din Europa de Vest în Polonia a început în 1906. Guvernarea tolerantă a lui Vladislav i-a atras pe evrei, cărora li se permisese să se stabilească pe teritoriul întregului regat, fără restricții. Prințul polonez a avut mare grijă de diaspora ebraică înțelegând importanța lor în creșterea economică a țării.

Lupta împotriva lui Sieciech

Având în vedere dezaprobarea tatălui său, iar după ce a descoperit planurile lui Sieciech și ale ducesei Iudita-Sofia de a prelua cârmuirea țării, Zbigniew l-a câștigat ca aliat pe tânărul prinț Boleslav. Cei doi frați au cerut să le fie predată guvernarea. E greu de crezut că Boleslav lua decizii independente în acel moment deoarece avea doar 12 ani. Vladislav a fost de acord să împartă cârmuirea cu cei doi frați. Fiecăruia i se acordase propria sa provincie, în timp ce Vladislav păstra controlul asupra regiunii Lazovia și capitala sa, Plock. De asemenea, a păstrat controlul asupra principalelor orașe importante: Wroclaw, Cracovia și Sandomierz. Provinciile lui Zbigniew cuprindeau Polonia Mare, inclusiv Gniezno, Kuyavia, Leczyca și Sieradz. Teritoriile lui Boleslav erau Polonia Mică, Silezia și Lubusz.

Împărțirea țării și admiterea la guvernarea a lui Boleslav și Zbigniew, l-a alarmat pe Sieciech care a început pregătirea de a-i învinge pe cei doi frați. Sieciech a înțeles că divizarea țării ar submina poziția lui. A inițiat o așezare militară și a obținut sprijinul prințului pentru ea. Poziția lui Vladislav a fost văzută ambiguu în alegerea de a-l susține pe Sieciech, în loc să-și susțină proprii săi fii. Ca răspuns la pregătirile lui Sieciech, Boleslav și Zbigniew au intrat într-o alianță. Aceasta a avut loc la o adunare populară organizată la Wroclaw de magnatul Skarbmir. Se decisese să-l elimine pe gardianul actual al lui Boleslav, un nobil numit Wojslaw, rudă cu Sieciech, și au aranjat o expediție împotriva contelui palatin.

Ulterior, în 1099, armata acestuia și a prințului Vladislav au întâlnit forțele lui Zbigniew și ale lui Boleslav, în apropiere de Zarnowiec și de râul Pilica. Forțele rebele ale celor doi frați au învins armata lui Sieciech, iar Vladislav a fost obligat să-l elimine definitiv pe Sieciech din poziția de conte palatin.

Forțele rebele s-au îndreptat spre Sieciechów unde contele palatin se refugiase. În mod neașteptat, prințul Vladislav a venit în ajutorul favoritului cu o mică oaste. Atunci cei doi prinți au decis să-și detroneze tatăl. Opoziția l-a trimis pe Zbigniew cu o armată în Masovia pentru a prelua controlul asupra regiunii Plock, în timp ce Boleslav se îndrepta spre sud cu Intenția de a încercui oastea tatălui său. Prințul a bănuit aceste manevre și și-a retrimis forțele în Masovia. În împrejurimile regiunii Plock, forțele lui Vladislav au fost învinse. Prințul a fost forțat să-l exileze pe Sieciech. Contele palatin a părăsit Polonia în jurul anilor 1100–1101 continuând să locuiască în teritoriile germane. Cu toate acestea, el s-a întors în Polonia, însă nu a mai jucat nici un rol politic. Este posibil ca el să fi fost orb. Vladislav a murit pe 4 iunie 1102.

Prinț al Poloniei Lupta pentru dominație

După moartea prințului Vladislav I Herman, țara a fost împărțită în două provincii, fiecare provincie fiind administrată de unul dintre fii prințului. Fiecare provincie semăna foarte mult cu provinciile pe care le primise de la tatăl lor, cu trei ani mai devreme, singura diferență fiind aceea că Zbigniew controla Mazovia și capilata Płock (partea de nord a regatului), în timp ce fratele său vitreg guverna partea de sud. În acest fel s-au creat două state separate. Ei duceau politici separate pe plan intern și extern. Fiecare căuta alianțe, și uneori deveneau dușmani. Acesta fiind cazul regiunii Pomerania față de care Boleslav își demonstra ambițiile. Zbigniew, a căruit țară era mărginită cu Pomerania, a dorit să mențină relații bune cu vecinul său nordic. Boleslav era dornic să-și extindă stăpânirea organizând mai multe raiduri în Pomerania și Prusia.

În toamna anului 1102 Boleslav a organizat o oaste în Pomerania care l-a destituit pe Białogard. Armata din Pomerania a trimis represalii pe teritoriul polonez, și întrucât Pomerania era mărginită de teritoriul lui Zbigniew, aceste raiduri i-au devastat terenurile prințului, care nu avusese nici o implicare. Prin urmare, pentru a pune presiune asupra lui Boleslav, Zbigniew s-a aliat cu Borivoj al II-lea al Boemiei care îi promisese că va plăti tribut în schimbul ajutorului său. Prin alierea cu Boleslav, vecinul său din sud, Zbigniew dorea să-l constrîngă pe Boleslav să-și înceteze raidurile în Pomerania. Boleslav, pe de altă parte, s-a aliat cu Rusia Kieveană și cu Ungaria. Căsătoria sa cu Zbyslava, fiica lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavich, în anul 1103, a fost pentru a întări alianța dintre el și prințul Kievului. Cu toate acestea, primul pas diplomatic al lui Boleslav a fost recunoaște papei Pascal al II-lea ceea ce îl punea în opoziție puternică față de Sfântul Imperiu Roman. Mai târziu, o vizită a delegatului papal, Gwalo, Episcop de Beauvais, a pus în ordine chestiunile legate de biserică, ceea ce a dus la creșterea influenței lui Boleslav.

Zbigniew a văzut căsătoria lui Boleslav și alianța cu Kievul, ca pe o amenințare serioasă. Prin urmare, el l-a biruit pe aliatul său, Borivoj al II-lea al Boemiei, pentru a invada provincia lui Boleslav. Boleslav a ripostat cu expediții în Pomerania în 1104-1105, ceea ce i-a adus tânărului prinț nu numai prada, ci a dezintegrat în mod efectiv alianța dintre Pomerania și Zbigniew. Afacerile lui Boleslav cu regele Coloman al Ungariei, pe care îl ajutase să obțină tronul, au dat roade în 1105, atunci când au invadat cu succes Boemia. În 1105, Boleslav a încheiat un acord cu mama sa vitregă, Iudita de Suabia, așa-numitul Acord Teutonic. În conformitate cu acordul lor, în schimbul unei sume generoase, prințul a fost garantat de neutralitatea lui Iudita în concursul politic cu Zbigniew.