Căluțul de mare reprezintă un nume comun pentru genul de pești marini osoși Hippocampus, care cuprinde circa 46 de specii de mici dimensiuni. Numele genului provine din greaca veche hippókampos (ἱππόκαμπος), la rândul său din híppos (ἵππος), care înseamnă „cal”, și kámpos (κάμπος), care înseamnă „monstru marin” sau „animal marin”.
Având un cap și un gât care amintesc de cele ale unui cal, căluții de mare prezintă, de asemenea, o armură osoasă segmentată, o postură verticală și o coadă prehensilă răsucită. Împreună cu acele de mare și dragonii de mare (Phycodurus și Phyllopteryx), aceștia formează familia Syngnathidae.
Descriere Este răspândit în lungul coastelor europene ale Oceanului Atlantic de la Insulele Britanice și Țările de Jos până în Maroc, Insulele Canare, Madeira și Azore, și în apropierea coastelor din Marea Mediterană și Marea Neagră.
Culoarea corpului este cafeniu-roșcat sau brun-negricios, abdomenul cenușiu sau albicios.
Corpul este răsucit în regiunea dinainte a capului și în regiunea cozii și comprimat lateral, cu coada îngustă și prehensilă, cu care se prinde de plantele acvatice. Întreg corpul este acoperit cu plăci osoase. Înotătoarea codală lipsește. Înotătoarea dorsala are marginea rotunjită. Capul prevăzut cu tubercule este fixat pe trunchi în unghi drept, având o creastă la ceafă și un bot tubular. Capul și botul tubular seamănă cu capul unui cal, fenomen unic în clasa peștilor.
Trăiește în apropierea coastelor, la adâncimi mici, printre tufele de alge sau de iarbă de mare (Zostera, Posidonia), ținându-se încârligat cu coada de acestea și cu restul corpului drept, vertical. Înoată în poziție verticală.
Se hrănește cu alge și mici crustacee.
Femela depune în mai-iulie până la 400-500 icre, de forma unor pere, în punga incubatoare de pe partea ventrală a masculului, unde stau 4 săptămâni. După trecerea acestui termen, masculul deschide punga și dă libertate puilor, fără a se mai îngriji de ei.
Nu are importanță economică. În unele țări se usucă și se comercializează ca "ornament" sau „amintire" curioasă. Se poate folosi ca pește de acvariu, cu apă marină.
Note
Bibliografie Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964. George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959. Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, București 1952, 804 p. S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987. L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
Legături externe
Hippocampe. Encyclopédie Larousse Sea horse. Encyclopædia Britannica Hippocampe moucheté, Hippocampus guttulatus, Cuvier, 1829. DORIS Maned seahorse (Hippocampus guttulatus). ARKive. Imagini, video. Hippocampus guttulatus. Long-snouted seahorse. FishBase Hippocampus guttulatus. iucn red list Hippocampus guttulatus. doris Sara A. Lourie, Sarah J. Foster, Ernest W. T. Cooper, Amanda C. J. Vincent. A Guide to the Identification of Seahorses. 2004 Hippocampus ramulosus (guttulatus). sealifecenter Enquête Hippocampes Tout sur les hippocampes Herghelia din adâncuri, 2 noiembrie 2007, Adrian Nicolae, Descoperă
Categorie:Animale descrise în 1810 Categorie:Genuri de pești Categorie:Syngnathidae Categorie:Pești din Marea Neagră Categorie:Pești marini Categorie:Pești din România