Autostrada A1 (în ) este cea mai lungă autostradă din Croația, având . Ea leagă Zagreb, capitala țării, cu Split, al doilea oraș din țară, centrul istoric al regiunii Dalmația, și reprezintă un coridor major de transport pe direcția nord-sud la nivel național, și o parte semnificativă din autostrada Adriatică-Ionică. În afară de Zagreb și Split, autostrada A1 trece pe lângă mai multe orașe croate, oferind acces în mai multe parcuri naționale și naturale, situri din patrimoniul mondial UNESCO și numeroase stațiuni, în special de-a lungul coastei Mării Adriatice. Autostrada este în curs de extindere spre sud de la Split către și orașul Dubrovnik. Importanța națională a acestei autostrăzi este reflectată de impactul pozitiv pe care l-a avut asupra orașelor pe care le leagă și prin cel avut asupra , dar importanța sa reală ca rută de tranzit urmează să crească după realizarea autostrăzii Adriatică-Ionică pe secțiunile care acum sunt deservite doar de și de alte șosele cu două benzi de circulație din Slovenia și Albania, care se leagă de autostradă.
thumb|left|250px|alt=Variable traffic signs placed on a gantry indicating speed limit for each traffic lane and slippery road surface warning.|Autostrada A1 lângă Trogir, cu semne de circulație variabile Autostrada este formată pe fiecare sens din câte două benzi de circulație și câte o bandă de urgență, sensurile fiind separate de un spațiu despărțitor central. Toate intersecțiile autostrăzii A1 sunt denivelate. Cum ruta traversează o zonă montană și de coastă foarte accidentată, traseul terminat în august 2011 are 361 de poduri, viaducte, tuneluri și alte structuri similare, inclusiv cele mai lungi două tuneluri din Croația și două poduri de peste . Există 33 de ieșiri și 26 de spații de servicii de-a lungul drumului. Cum autostrada este una cu plată, pe baza unui sistem de tichete și a clasificării vehiculelor în Croația, la fiecare ieșire există un spațiu pentru plată.
Se făceau planuri pentru o autostradă între Zagreb și Split încă de la începutul anilor 1970, și a fost demarat un credit public pentru a strânge bani pentru construcție. Din cauza și Iugoslavia, însă, construcția ei a fost etichetată drept „proiect naționalist” și a fost anulată în 1971 de guvernul federal iugoslav. După declarația de independență a Croației din 1991 și după Războiul Croat de Independență, s-au reluat eforturile de a construi autostrada în anul 2000. Segmentul Zagreb–Split a fost terminat în 2005, în timp ce primele secțiuni dintre Split și Dubrovnik s-au deschis în 2007 și 2008. Costurile de construcție s-au ridicat până în prezent la 3 miliarde de euro. Cifra include fondurile aprobate pentru construcția ce urma să fie terminată în 2013. Pe de altă parte, suma nu include costurile de construcție legate de segmentul Lučko–Bosiljevo 2 întrucât acea secțiune a fost finanțată ca parte a proiectului autostrăzii Rijeka–Zagreb prin , operatorul actual al acelui sector. Restul autostrăzii A1, adică secțiunile de la sud de ieșirea Bosiljevo 2 sunt operate de compania .
Descrierea rutei thumb|left|250px|alt=An exit leading to the A6 motorway, as seen from the A1.|Nodul Bosiljevo 2, de unde se ramifică A6 Autostrada A1 (în ) este o autostradă majoră pe direcția nord-sud și leagă capitala țării, Zagreb, cu regiunea istorică Dalmația, unde urmează o rută paralelă cu coasta Mării Adriatice. Ca parte a rețelei rutiere croate, este integrată în două drumuri europene majore: E65 Praga–Bratislava–Zagreb–Rijeka–Split–Dubrovnik și E71 Budapesta–Zagreb–Karlovac–Bihać–Knin–Split. Autostrada este una de mare importanță pentru Croația în termeni de dezvoltare a economiei, în special turismul, dar și ca rută de tranzit. Aceasta este reflectată prin dezvoltarea accelerată a regiunilor conectate de autostrada A1. O parte din autostradă este considerată a fi un segment din autostrada Adriatică–Ionică.
A1 are de la Zagreb (nodul Lučko) până la Vrgorac lângă Ploče via Split. Ruta deservește Karlovac prin D1, Gospić prin D534, Zadar prin D8 și D424 și Šibenik prin D533. Ea urma să ajungă la Ploče la sfârșitul lui 2012. Autostrada A1 are două benzi de circulație și o bandă de urgență pe fiecare sens pe tot parcursul, cu unica excepție a viaductului Drežnik, unde nu există bandă de urgență. Aproape toate nodurile existente sunt de tip trompetă, cu excepția celui de la Lučko, care este de tip stivă. Sunt numeroase spații de servicii de-a lungul drumului, ele oferind diferite tipuri de servicii, de la simple parcări cu toaletă la benzinării restaurante și hoteluri. În iunie 2011, autostrada avea 33 de noduri, care furnizau acces la numeroase orașe și la alte drumuri naționale. În viitor, capătul sudic al autostrăzii va fi aproape de Dubrovnik.
thumb|right|250px|alt=Drežnik viaduct seen from the motorway itself. Emergency lane normally found along the motorway disappears at the beginning of the viaduct.|Aproape de viaductul Drežnik Între nodurile Lučko și Bosiljevo 2, autostrada urmează coridorul pan-european Vb, și se suprapune peste autostrada Zagreb–Rijeka. Nodul Bosiljevo 2 distribuie traficul spre sud de pe A1 spre Rijeka (prin autostrada A6) și către Split. Acel segment de din autostradă este operat de compania Autocesta Rijeka–Zagreb, în vreme ce restul autostrăzii este administrat direct de Hrvatske autoceste.
Autostrada are un sistem automat de monitorizare a traficului și de semnalizare. El este compus din sisteme de măsurare, control și semnalizare aflate în zonele în care condițiile de drum pot varia—la noduri, lângă viaducte, poduri, tuneluri și în zone în care pot apărea ceață și vânt puternic. Sistemul dispune și de semne de circulație variabile, pe care le utilizează pentru a comunica unele condiții de drum schimbătoare, posibile restricții și alte informații utile pentru șoferi.
Ruta autostrăzii are un parcurs spectaculos prin dealurile joase din nord, munții din zona centrală, și pe coasta Dalmației din sud. Ea deservește, fie direct, fie prin alte drumuri de legătură, un număr mare de destinații turistice, cum ar fi Bjelolasica din Gorski Kotar, numeroase stațiuni de la Marea Adriatică și mai multe parcuri naționale și naturale. În regiunea Lika, acesta sunt Parcul Național Lacurile Plitvice, Parcul Național Sjeverni Velebit și Parcul Natural Velebit, iar în Dalmația autostrada deservește Parcul Național Paklenica, Parcul Natural Telašćica, Parcul Național Kornati, Parcul Natural Lacul Vrana, Parcul Național Krka și Parcul Natural Biokovo. Ruta are legături și către mai multe situri din patrimoniul mondial UNESCO, cum ar fi lacurile Plitvice, Catedrala Sfântul Iacob din Šibenik, Palatul lui Dioclețian din Split și orașul istoric Trogir.
Taxe de utilizare thumb|left|250px|alt=Six lane toll plaza|Ravča toll plaza A1 este autostradă cu plată, pe baza clasificării naționale a vehiculelor pe baza unui sistem închis, integrat cu A6, care se ramifică din A1 la nodul Bosiljevo 2, ele formând un sistem unificat de taxare. Întrucât cele două autostrăzi sunt operate de companiile Autocesta Rijeka — Zagreb și Hrvatske autoceste, sistemul de colectare a taxei este operat în comun de cei doi operatori. Taxa se plătește în kuna, în euro, cu cardul bancar sau folosind unul din multiplele sisteme de colectare electronică, între care se numără diferitele tipuri de smartcarduri folosite de operatorii autostrăzilor, și ENC – un sistem de colectare electronică utilizat de toate autostrăzile din Croația (cu excepția autostrăzii A2) și permite șoferilor să utilizeze benzi dedicate la punctele de taxare și reducere la plata taxelor.
Porțiunea din A1 de la nord de nodul Bosiljevo 2 este operată de Autocesta Rijeka — Zagreb, iar restul este operată de Hrvatske autoceste, companii care nu raportează venituri separate pe secțiunile individuale ale diferitelor autostrăzi. Venitul total raportat de Hrvatske autoceste în prima jumătate a lui 2011 a fost de 508,1 milioane kuna (68,3 milioane euro). Această cifră se referă la A1 la sud de nodul Bosiljevo 2 dar și la alte autostrăzi administrate de Hrvatske autoceste, dar A1 reprezintă cea mai lungă și mai aglomerată autostradă cu plată operată de Hrvatske autoceste. Venitul raportat de Autocesta Rijeka — Zagreb în prima jumătate a lui 2011 este de 191,2 milioane kuna (25,7 milioane euro). Această sumă include și veniturile generate în alte părți, dar secțiunea din A1 reprezintă cea mai aglomerată secțiune operată de Autocesta Rijeka — Zagreb. Hrvatske autoceste și Autocesta Rijeka — Zagreb raportează o creștere a veniturilor pe 2011 în raport cu aceeași perioadă din 2010 de 2,2%, respectiv 5%.
Cozile la stația de taxare Lučko pe timp de vară pot fi considerabile, problemă exacerbată în weekenduri. În 2009, într-un efort de a rezolva problema, punctul de taxare de la Lučko a fost extins la 15 benzi, și s-a mai construit un punct de taxare adițional cu 10 benzi dedicat exclusiv tranzacțiilor fără numerar la Demerje. Punctul de taxare de la Demerje este disponibil printr-o ramificație a autostrăzii accesibilă doar traficului pe A1 pe sensul spre nord. Vehiculele ce utilizează punctul de taxare de la Demerje sunt direcționate pe ruta autostrăzii imediat după punctul de taxare Lučko, între punctul de taxare și nodul Lučko. Sistemele fără numerar, mai rapide, au crescut capacitatea nominală a drumului de la 2.325 la 11.150 de vehicule pe oră. Din septembrie 2010, traficul pe sensul spre nord care iese de pe A1 trebuie să iasă din rețeaua de autostrăzi cu plată, întrucât pe centura Zagrebului circulația este gratuită, și apoi este posibilă reintrarea pe o altă autostradă cu plată. Există planuri și pentru o centură exterioară a Zagrebului, integrată în sistemul de autostrăzi cu plată, ca soluție extremă pentru rezolvarea congestiei de la punctul de taxare Lučko. Aceasta va necesita construcția unui punct de taxare la Horvati, la sud de cel de la Lučko.
Structuri notabile thumb|right|250px|Viaductul Jezerane Între Zagreb și Vrgorac, s-au realizat în total 361 de structuri—poduri, viaducte, pasaje, treceri pentru animalele sălbatice și tuneluri— și calculele indică faptul că circa 18,6% din drumul dintre Zagreb și Split se află pe aceste structuri, ceea ce reprezintă un procent considerabil pentru o autostradă de această lungime. Până în iunie 2011, segmentul Ravča-Vrgorac a fost terminat, el cuprinzând 5 viaducte, 4 pasaje și un tunel.
Sumar al structurilor terminate pe segmente Segment Total Poduri Viaducte Supratraversări Subtraversări Pasaje Tuneluri Pasaje pentru faună Lučko (Zagreb) — Bosiljevo 55 3 9 13 13 16 1 - Bosiljevo 2 — Sveti Rok 116 16 17 38 29 3 5 4 Sveti Rok — Dugopolje (Split) 121 7 24 40 36 6 8 1 Dugopolje — Vrgorac 69 1 16 13 29 - 8* 2 Total 361 27 66 165 107 25 22* 7 *inclusiv 3 tuneluri cut-and-cover.
thumb|left|Intrarea în tunelul Plasina Din septembrie 2010, autostrada A1 are șapte tuneluri cu o lungime mai mare de . Cele mai notabile dintre ele sunt: de lungime, între nodurile Ogulin și Brinje, și , de , între nodurile Sveti Rok și Maslenica. Tunelurile Mala Kapela și Sveti Rok nu sunt doar cele mai mari structuri individuale de pe autostradă, ci sunt și cele mai lungi tuneluri din Croația. Ele separă trei zone de climă distincte. Tunelul Mala Kapela se întinde între zona cu climă continentală din Croația centrală și zona de climă alpină din Lika, în vreme ce tunelul Sveti Rok face legătura între Lika cu clima sa alpină și clima mediteraneană din Dalmația. Atât Mala Kapela cât și Sveti Rok au funcționat la început pe un singur fir de când au fost deschise circulației în iunie 2005 și până la 30 mai 2009, când au fost date în folosință și pe celălalt fir. Celelalte mari tuneluri de pe autostrada A1 sunt , de , situat între nodurile Otočac și Perušić, și tunelurile Grič, Brinje și Konjsko. Lungimile acestora din urmă se încadrează în intervalul .
thumb|right|Podul Krka