Neoliticul (din limba greacă neos, „nou” și lithos, „piatră”, sau noua epocă de piatră) este o perioadă din istoria omenirii, fiind ultima perioadă a epocii de piatră. Termenul a fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock. Neoliticul este penultima epocă a preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei.

Epoca neolitică urmează pleistocenul final, epipaleoliticul și holocenul timpuriu, mezoliticul. Neoliticul începe odată cu practicarea agriculturii și se încheie odată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic (chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice comune, cum ar fi: uneltele din piatră lustruită, practicarea agriculturii și domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de comunități sătești timpurii (în engleză: Early Village Communities), însă termenul nu a fost larg acceptat.

Neoliticul ("nouă epocă de piatră") este ultima perioadă a epocii de piatră, care a început acum 12.000 de ani (anii 10.000 î.e.n.), când s-a dezvoltat agricultura în Orientul Apropiat din perioada epipaleoliticului. Perioada se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic (chalcolithic) acum 6.500 ani (anii 4.500 î.e.n.), ceea ce a dus la Epoca Bronzului și Epoca Fierului. În nordul Europei, Neoliticul a durat până în anul 1.700 î.e.n, iar în China până în anul 1.200 î.e.n. Alte regiuni ale lumii, ca America de Nord și America de Sud, au rămas în neolitic până la contactul cu europenii.

Neoliticul a fost marcat de evoluția comportamentului uman și de schimbări culturale semnificative, incluzând cultivarea cerealelor și domesticirea animalelor.

Termenul de neolitic derivă din limba greacă "neos" (nou) și "lithos" (piatră), termenul fiind atribuit acestei perioade de către Sir John Lubbock în anul 1865, când a împărțit epoca de piatră în trei perioade.

Originea

Urmărind cronologia ASPRO, Neoliticul a început în anul 10.200 î.e.n. în Orientul Apropiat, odată cu apariția culturii Natufiene, când oamenii au început să cultive cerealele și a apărut agricultura timpurie. Perioada Natufiană sau pre-neolitică a durat din anul 12.500 î.e.n. până în anul 9.500 î.e.n. Simultan a fost Neoliticul pre-ceramic din anii 10.200- 8.800 î.e.n.

Natufienii au adoptat un stil de viață sedentar datorită abundenței cerealelor sălbatice, de care au devenit tot mai dependenți. Ulterior, schimbările climatice au redus disponibilitatea acestor resurse, forțându-i să treacă de la culesul cerealelor sălbatice la cultivarea deliberată a acestora, marcând astfel trecerea spre agricultură.

Din anii 10.200-8.800 î.e.n. s-au constituit primele comunități agricole în Orientul Apropiat și s-au extins în Asia Mică, Africa de Nord și nordul Mesopotamiei. Mesopotamia a devenit centrul Revoluției Neolitice din anul 10.000 î.e.n.

Agricultura din Neoliticul timpuriu a fost limitată la cultivarea plantelor sălbatice sau domesticite, incluzând grâu de einkorn, mei și alac. Câinii, oile și caprele au fost domesticite. Din anii 6.900-6.400 i.e.n. au fost domesticiți porcii și vacile, fiind stabilite așezări permanente sau sezoniere. În Japonia și alte culturi est-asiatice erau fabricate primele obiecte din ceramică înainte să se dezvolte agricultura.

Periodizarea neoliticului după fazele dezvoltării ceramicii

În Orientul Mijlociu, culturile sunt identificate ca fiind neolitice după mileniul al 10-lea i.e.n. Dezvoltarea timpurie a avut loc în Orientul Apropiat. Culturi neolitice sunt atestate în sud-estul Anatoliei și nordul Mesopotamiei în anul 8000 i.en.

În Beifudi, sit-ul arheologic de lângă Yixian, provincia Hebei, China, sunt relicve contemporane cu culturile Cishan și Xinglongwa din anii 6000-5000 i.e.n., culturi neolitice din munții Taihang.

Neoliticul aceramic (eng: Pre-Pottery Neolithic (PPN)) Epoca este sub-împărțită de arheologi în 3 faze: A, B și C

Faza 1-a: neoliticul aceramic A (eng: Pre-Pottery Neolithic A (PPNA)) Neoliticul aceramic A a început în jurul anului 9500 î.e.n. în Levant, când un templu, Göbekli Tepe, a fost construit în sud-estul Turciei. Regiunea era populată de triburi de vânători-culegători din cauza absenței de dovezi care să ateste locuințe permanente. Templul ar putea fi cel mai vechi lăcaș religios construit de mâna omului. Șapte blocuri de piatră, acoperind o suprafață de 10 hectare, cuprind coloane de granit cu figuri de animale, insecte și păsări gravate. S-au folosit unelte de piatră pentru ca coloanele să fie cioplite și transportate de sute de oameni, servind ca suport pentru acoperiș.

Alte situri arheologice sunt la Tell es-Sultan, Ierihonul antic, Israel- Ain Mallaha, Nahal Oren, Kfar HaHoresh, Gilgal din Valea Iordanului, și Byblos din Liban.

Principalul avans în Neoliticul aceramic a fost practicarea agriculturii. În culturile natufiene pre-neolitice, cerealele sălbatice erau culese, iar semințele au fost selectate și replantate. Grâul era zdrobit pentru a obține făină din care se preparau pâini. Grâul emmer a fost domesticit și cultivat. De asemenea, caprele și oile au fost domesticite, iar reproducerea lor era supusă pentru prima oară unei selecții artificiale întocmite de oameni.

În 2006 s-au descoperit smochine într-o casă din Ierihon care datează din anul 9400 î.e.n. Smochinele erau de o varietate mutantă care nu puteau fi polenizate de insecte. Dovada sugerează că smochinele au fost primele fructe selectate cultivate și au marchat inventarea tehnologiei agriculturii, cu câteva secole înainte de cultivarea grâului.

Așezările au devenit permanente, cu locuințe circulare, cu o singură camera, făcute din cărămizi de noroi și înconjurate de garduri de protecție față de inundații sau pentru a preveni animalele să între. S-au găsit indicii care arată că grâul și carnea erau depozitate în aceste locuințe.

Faza 2-a: neoliticul aceramic B (eng: Pre-Pottery Neolithic B (PPNB)) Neoliticul aceramic B a debutat în anul 8800 î.e.n. în Orientul Apropiat, în Ierihon. O așezare populată cândva de 3000 de locuitori a fost descoperită în Amman, Iordania, fiind cea mai străveche așezare largă din orientul apropiat, denumită Ain Ghazal, care a fost locuită din anul 7250 î.e.n. până în 5000 î.e.n. Așezările erau rectangulare, locuințele erau construite din cărămizi de noroi, familiile trăiau într-o singură cameră sau camere multiple. S-au găsit evidențe ale practicării cultului funerar, precum și gropi funerare cu craniile morților bine conservate cu noroi pentru a le menține trăsăturile faciale. Restul trupului era lăsat separat să putrezească până rămâneau doar oasele din el, iar apoi erau îngropate în interiorul așezării sub podeaua casei sau între locuințe.

Faza a 3-a: neoliticul aceramic C (eng: Pre-Pottery Neolithic C (PPNC)) Dar lucrările la situl Ain Ghazal din Iordania au dezvăluit existența unei perioade ulterioare: neoliticul aceramic C. Arheologul Juris Zarins a propus pentru acest stil de viață, numele de Complex Pastoral Nomad Circum-Arab; el s-a dezvoltat în perioada de după criza climatică din 6200 î.Hr., parțial ca urmare a creșterii accentuate a domesticirii animalelor în culturile PPNB și parțial a unei fuziuni cu vânătorii-culegători harifieni din sudul Levantului; acest complex pastoral avea conexiuni afiliate cu cultura Fayyum și cea a Deșertul Estic din Egipt. Culturile care practicau acest stil de viață s-au răspândit pe malul Mării Roșii și s-au mutat la est de Siria până în sudul Irakului.

Neoliticul ceramic (eng: Pottery Neolithic (PN)) Neoliticul ceramic (PN) sau neoliticul târziu (LN) a început în jurul anului 6.400 î.e.n. în Semiluna Fertilă, când au apărut culturi distincte, cu ceramică precum Halafian (Turcia, Siria, Mesopotamia de Nord) și Ubaid (Mesopotamia de Sud). Această perioadă a fost împărțită în două faze: Neolitic ceramic A (PNA (Pottery Neolithic A)) și Neolitic ceramic B (PNB (Pottery Neolithic B) ).

După neolitic Epoca chalcolitică (numită și Epoca cuprului iar actualmente: Eneolitic) a început în anul 4500 î.e.n. Ea este perioada din istoria omenirii când au început să fie folosite pentru prima oară unelte de metal, alături de cele deja consacrate, din piatră.

Eneoliticul se situează între neolitic și epoca bronzului, dar se află în afara sistemului celor trei epoci.

În această epocă, în arealul actualei Românii au inflorit culturile: Vinča, Cucuteni–Trypillia, Yamnaya, Corded Ware, Cernavodă, Decea Mureșului, Gornești, Gumelnița–Karanovo, Petrești, Coțofeni.

Epoca bronzului a început în anul 3500 î.e.n.

Regiuni neolitice

Vestul Asiei Semiluna fertilă

In jurul anului 10 000 i.en. culturile neolitice si-au facut aparitia in Semiluna Fertila. În jurul aniilor 10.700-9400 î.e.n. a fost construită așezarea din Tell Qaramel la nord de Aleppo. Așezarea includea două temple care datează din 9650 î.e.n. Yet another sensational discovery by polish archaeologists in Syria {Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111001171824/http://www.eduskrypt.pl/yet_another_sensational_discovery_by_polish_archaeologists_in_syria-info-6775.html |date=2011-10-01 }}. eduskrypt.pl. 21 June 2006 În jurul anului 9000 î.e.n., unul dintre primele orașe, Tell es-Sultan sau Ierihonul a fost consturit, înconjurat de un zid si un turn de piatră și locuit de 2000-3000 de oameni. "Jericho", Encyclopædia Britannica În jurul anului 6400 î.e.n. a apărut cultura Halaf în Siria și nordul Irakului.

În 1981 o echipă de cercetători de la Maison de l'Orient et de la Méditerranée , printre care și Jacques Cauvin și Oliver Aurenche, au divizat cronologia epocii neolitice din orientul apropiat în 10 perioade, de la 0 la 9, sistem bazat pe caracteristici economice, sociale și culturale .Haïdar Boustani, M., The Neolithic of Lebanon in the context of the Near East: State of knowledge (in French), Annales d'Histoire et d'Archaeologie, Universite Saint-Joseph, Beyrouth, Vol. 12–13, 2001–2002. Retrieved on 2011-12-03. În 2002, Danielle Stordeur și Frédéric Abbès au avansat acest sistem, divizându-l în cinci perioade: Natufian (12.000-10.200 î.e.n.) Khiamian (10.200-8800 î.e.n.) Neoliticul timpuriu pre-ceramica A (8800 - 7600 î.e.n.) Neoliticul timpuriu pre-ceramica B (7500 -7000 î.e.n.) Neoliticul timpuriu pre-ceramica B (6900-6400 î.e.n) Stordeur, Danielle., Abbès Frédéric., Du PPNA au PPNB : mise en lumière d'une phase de transition à Jerf el Ahmar (Syrie), Bulletin de la Société préhistorique française, Volume 99, Issue 3, pp. 563–595, 2002 PPND – the Platform for Neolithic Radiocarbon Dates – Summary. exoriente. Retrieved on 2011-12-03.

Sudul Mesopotamiei Câmpiile aluviale din Sumer și Elam au fost recunoscute pentru practicarea agriculturii și necesitatea irigațiilor din cauza ploilor scăzute, răsărind cultura Ubaid din anii 6900 î.e.n.

Africa de Nord

Domesticirea caprelor și a oilor în Egipt s-a realizat în anii 6000 î.e.n.

Graeme Barker a declarat că este prima evidență indisputabilă privind domesticirea plantelor și animalelor pe Valea Nilului până în mileniul al 5-lea î.e.n., în nordul Egiptului și 1000 de ani mai târziu în sud, locuitorii timpurii încă practicând pescuitul, vânătoarea și culesul plantelor sălbatice. Aceste schimbări nu au fost făcute datorită migrației fermierilor din Orientul Apropiat, ci au fost dezvoltări indigene prin cultivarea cerealelor locale.

Alți cercetători au susținut că principalul stimul al agriculturii și domesticii animalelor, precum și al arhitecturii bazate pe cărămizile din noroi în Egipt provine din Orientul Mijlociu.

Înca se dezbate ideea dacă agricultura a apărut prima oară în Egipt sau în Irak.

Africa sub-sahariană