thumb|dreapta|Curtea renascenistă a curții regale Cracovia este unul dintre cele mai mari și mai vechi orașe din Polonia, cu o populație urbană de 756,441 (2008). Situat pe râul Vistula (în ) în voievodatul Polonia Mică, orașul datează din secolul al VII-lea. A fost capitala Poloniei în perioada 1038-1596, capitala Marelui Ducat al Cracoviei între anii 1846-1918, și capitala voievodatului Cracoviei din secolul al XIV-lea până în 1999 când a avut loc o reorganizare administrativă a Poloniei. Acesta este acum capitala voievodatului Polonia Mică.

Istoria Începuturile thumb|dreapta|upright|Catedrala Wawel thumb|dreapta|upright=1.2|Tyniec, abația benedictinilor Cea mai veche cunoscută așezare pe locul actual al Cracoviei a fost stabilit pe Dealul Wawel și datează din secolul al IV-lea. Legenda atribuie crearea orașului lui Krakus domnitor mitic, care a construit orașul peste o peșteră ocupată de un dragon, Dragonul Wawel (Smok Wawelski). Mulți cavaleri au încercat fără succes să ucidă balaurul, dar Krakus i-a dat un miel otrăvit, care a ucis balaurul. Orașul a fost liber să înflorească. Oasele dragonului, cel mai probabil de la un mamut, sunt expuse la intrarea în Catedrala Wawel. Înainte de a se fi format statul polonez, Cracovia a fost capitala triburilor Vistulanilor, subjugați pentru o perioadă scurtă de Moravia Mare. După ce Moravia Mare a fost distrusă de către maghiari, Cracovia a devenit parte a Regatului Boemiei. Orașul este descris de istoricul arab, geograf și explorator Abu al-Hasan Ali ibn al-Hussein al-Masudi în jurul anului 943 din Cairo, în lucrarea „Murūj adh-dhahab wa-ma'ādin al-jawhar” sau „Câmpiile de aur și minele lor de pietre prețioase”. Prima apariție a numelui orașului în evidențele istorice datează din 966, atunci când un călător sefard evreu, Abraham ben Iacob, a descris Cracovia ca fiind un centru comercial notabil sub conducerea de atunci a Ducelui de Boemia și a menționat botezul prințului Mieszko I ca primul domnitor istoric al Poloniei. Mieszko a ocupat Cracovia de la Bohemieni și a încorporat-o în exploatațiile din dinastia Piast spre sfârșitul domniei sale.

Până la sfârșitul secolului al 10-lea, orașul a fost un centru important al comerțului. Clădirile din cărămizi au fost construite, inclusiv Castelul Regal Wawel cu rotonda Sf. Felix și Adaukt, biserici construite în stil romanic, o catedrală, și o bazilică.

thumb|dreapta|250px|Uciderea lui Sf. Stanislau de Szczepanów, pictură de Jan Matejko În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez. În 1079 pe o colina din apropiere Skalka, Episcopul de Cracovia, Sf. Stanislau de Szczepanów, a fost ucis din ordinul regelui polon Bolesław II cel Curajos. În 1138, conform testamentului lui Bolesław III Gură strâmbă, Cracovia a fost numită provincie seniorală, menită să fie condusă de către șeful familiei regale, cu toate acestea, sistemul de seniorat curând s-a prăbușit, și a urmat o luptă lungă între descendenții lui Bolesław. Fragmentarea Polonia a durat până în 1320.

Orașul a fost aproape în întregime distrus în timpul invaziei mongole a Poloniei. În 1241, după încercarea polonezilor de a respinge invadatorii, aceștia au fost zdrobiți în bătălia de la Chmielnik. Cracovia a fost reconstruită în 1257, într-o formă care a fost practic nemodificată, și a primit drepturile de oraș de auto-guvernare de la rege, în baza Legii Magdeburg.

În 1259, la 18 ani de la primul raid, orașul a fost din nou distrus de mongoli. Un al treilea atac, deși fără succes, a urmat în 1287. În anul 1311 a avut loc Rebeliunea primarului Albert împotriva regelui polonez Vladislav I. Aceasta a implicat mai mult cetățenii vorbitori de limbă germană din Cracovia, care, ca urmare, și-au abandonat ambițiile lor politice. Cu toate acestea, rebeliunea a costat Polonia orașul Gdansk (Danzig), care a fost preluată de Ordinul Cavalerilor Teutoni în 1309.

Cracovia medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări principale (a se vedea Poarta Florian).

Fortificațiile au fost ridicate de-a lungul a două secole, Cracoviei i-a crescut din nou importanță în 1364, când Cazimir al III-lea (cel Mare) a fondat Academia din Cracovia, a doua universitate din Europa Centrală, după Universitatea din Praga. A existat deja o școală la catedrală din 1150 care funcționa sub auspiciile episcopului orașului. Orașul a continuat să crească în timpul dinastiei comune lituaniano-poloneze a Jagiellonilor (1386-1572). Deoarece era capitala unui stat puternic, a devenit un centru înfloritor al științei și artelor.

Cracovia a fost membră a Ligii Hanseatice și mulți meșteșugari s-au stabilit aici, s-a făcut comerț și s-au format bresle meșteșugărești.

Legea orașului, inclusiv reprezentărilor și descrierile breslelor, au fost înregistrate în limba germană în Codexul Balthasar Behem. Acest Codex este acum expus la Biblioteca Jagiellonă.

În 1475 delegați ai alegătorul George bogat de Bavaria a ajuns la Cracovia pentru a negocia căsătoria prințesei Hedviga a Poloniei (Hedwig în limba germană), fiica regelui Cazimir al IV-lea Jagiello lui George cel Bogat. Jadwiga călătorit de două luni pentru a celebra căsătoria, care a avut loc în Biserica Sf. Martin din Landshut.

În jurul anului 1502 Cracovia a fost deja prezentat în lucrările lui Albrecht Dürer, precum și în cele de Hartmann Schedel (Cronica Nürnberg) și Georg Braun (Civitates orbis terrarum).

În cartierul evreiesc Kazimierz, dat în 1495 de către regele Jan I Olbracht comunității evreiești după un incendiu, aici au fost construite unele dintre cele mai vechi sinagogi din Europa. Cea mai importantă dintre ele, Sinagoga Veche, acum servește ca muzeu de istorie evreiască.

Renașterea

Renașterea, a cărei influență și-a avut originea în Italia, a ajuns in Cracovia - capitala Poloniei până în 1596, împreună cu numeroși artiști italieni, inclusiv Francesco Fiorentino, Bartholommeo Berecci, Santi Gucci, Mateo Gucci, Bernardo Morando, Giovanni Baptista di Quadro și alții.

Perioada, ridicând preocupările intelectuale, a produs mulți artiști și oameni de știință, cum ar fi Nicolaus Copernicus, care a studiat la Academia locală. În 1468 umanistul italian Filip Callimachus a venit la Cracovia, unde a lucrat ca profesor al copiilor lui Cazimier al IV-lea.

În 1488 umanistul Conrad Celtes a fondat Sodalitas Litterarum Vistulana ("Societatea Literară Vistula"), o societate academică internațională bazată pe academiile romane. În 1489 sculptorul german Veit Stoss (Wit Stwosz) din Nürnberg a terminat lucrarea pe altarul Biserica Sf. Maria. Mai târziu el a făcut, de asemenea, un sarcofag de marmură pentru binefăcătorul lui, Cazimir al IV-lea. În 1500, Haller a stabilit o tipografie din oraș.

Multe lucrări ale mișcării renascentiste, au fost create acolo în acea perioadă.

Arta și arhitectura au înflorit sub ochiul atent al regelui Sigismund I, care a urcat pe tron ​​în 1507 și a început un proiect major (arhitectul Berrecci) de refacere a reședinței vechi a regilor Poloniei, Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer, fratele mai mic al lui Albrecht Dürer, a fost pictor de curte lui Sigismund. În jurul anului 1511 Hans von Kulmbach a pictat o serie de picturi pentru Biserica la Skalka și Biserica Sf. Maria.

În 1572, regele Sigismund al II-lea a murit fără copii, iar tronul a trecut la Sigismund III al Casei suedeze de Vasa, care a contribuit la viitoarea dispariție a Uniunii statale polono-lituaniene. Importanța Cracoviei a început să scadă accelerat de jefuirea a orașului în timpul invaziei suedeze. Izbucnirea unei epidemii de ciumă a cauzat moartea a 20.000 de locuitorii a orașului. Sigismund al III-lea și-a mutat capitala la Varșovia în 1596.

După împărțirea Poloniei thumb|dreapta|250px|Vedere a Cracoviei, sec. al XVII-lea sau XVIII-lea thumb|dreapta|250px|Jurământul lui Kościuszko în Piața Cracoviei, 14 martie 1974 thumb|dreapta|200px|Drepelul Cracoviei din timpul Revoltei lui Kościuszko

În secolul al XVIII-lea, Uniunea statală polono-lituaniană a fost împărțită de către vecinii săi expansioniști, după o invazie comună a Uniunii statale de către Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei. Cucerită, Cracovia a devenit parte a provinciei Galiția din Austria. În 1794, în Piața Cracovia Tadeusz Kościuszko a inițiat o revoltă de independență, Insurecția lui Kościuszko. Armata prusacă a înfrânt revolta, și a jefuit comoara regală poloneză păstrată la Castelul Wawel. Însemnele regalitătii furate, în valoare de 525.259 de taleri, au fost în secret topite martie 1809 în timp ce pietre prețioase și perlele au fost însușite în Berlin.

Când Napoleon Bonaparte, împăratul Imperiului francez, a capturat ceea ce odinioară a fost Polonia, el a stabilit Ducatul Varșoviei (1809) ca stat independent, dar subordonat.

Congresul de la Viena (1815) a restaurat împărțirea Poloniei, dar a dat independență parțială Cracoviei, Orașul liber Cracovia. Orașul a devenit din nou în centrul unor lupte pentru suveranitatea națională în 1846, în timpul Revoltei din Cracovia. Revolta nu a reușit să se răspândească în afara orașului în Polonia, și a fost înfrântă, ducând la crearea Marelui Ducat de Cracovia de către Imperiul Austriac.

După Războiul Austro-Prusac din 1866, Austria a acordat autonomie parțială Galiției, făcând limba poloneză, o limbă a guvernării și stabilind o dietă provincială.

Această formă de dominația austriacă a fost mult mai binevoitoare decât cea exercitată de Rusia și Prusia, Cracovia a devenit un simbol național polonez și un centru de cultură și artă, cunoscut frecvent ca "Atena poloneză" (Polskie Ateny) sau " Mecca poloneză".

Mai multe comemorări importante au avut loc în Cracovia în perioada 1866-1914, inclusiv aniversarea a 500 de ani de la Bătălia de la Grunwald în 1910, în care renumitul pianist Ignacy Paderewski a dezvăluit un monument. Pictori, poeți și scriitori din această perioadă, care trăiau și lucrau în oraș, printre care se numără Jan Matejko, Stanisław Witkiewicz, Jan Kasprowicz, Juliusz Kossak, Wojciech Kossak, Stanisław Wyspiański și Stanisław Przybyszewski.

Cei doi din urmă au fost lideri ai modernismului polonez.

Secolul al XX-lea thumb|dreapta|300px|Cracovia după 1915. Zona roșie semnifică suprafața Cracoviei după 1909

thumb|dreapta|300px|Dezvoltarea teritorială a Cracoviei Sfârșitul de secol în Cracovia, chiar și sub ocupație, a fost faimosul centru de renaștere națională poloneză și cultură, dar orașul în această perioadă a devenit o metropolă modernă. În 1901 în oraș s-a instalat apă curentă și orașul a asistat la introducerea primelor tramvaie electrice. (Primele tramvaie electrice Varșovia a circulat în 1907.)

Dezvoltarea politică și economică cea mai importantă din primul deceniu al secolului al XX-lea în Cracovia a fost crearea de Cracoviei Mari (Wielki Kraków), încorporarea comunităților suburbane (sate) din jur într-o unitate administrativă unică. Încorporarea a fost supravegheată de primarul energetic al orașului, Juliusz Leo, de la 1904 până la moartea sa în 1918.