Vlădești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Coteasca, Drăghescu, Putina și Vlădești (reședința).
Așezare
Poziția pe harta Argeșului Comuna se află în estul județului, în Gruiurile Argeșului, pe malurile râului Bratia. Este străbătută de șoseaua județeană DJ732, care o leagă spre nord de (unde se termină în DN73C) și spre sud de și (unde se termină în DN73).
Toponimia și atestarea documentară În ceea ce privește denumirea comunei, potrivit legendei, Negru-Vodă i-a împroprietărit cu moșii pe vitejii care au participat la bătălia de la Posada (1330). Vlad, căpitan în oastea domnitorului, a primit locurile care, în timp, au creat numele antroponimic Vlădești.
Ulterior, pe măsura dezvoltării așezării și implicit a numărului de locuitori, au fost consemnate toponimele de Vlădeștii de Sus și Vlădeștii de Jos, diferența făcându-se după altitudine.
Către sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII, unii români din Transilvania care se afla atunci sub stăpânire ungară, au populat mai multe sate de la sud de Carpați printre care și actuala comună Vlădești. În Vlădești de Sus sunt multe familii cu numele de Ungureanu, românilor veniți de peste munte atribuinduli-se denumirea de ungureni. Un cătun unde se află urmași ai românilor ungureni emigrați din localitatea Sâmbăta de lângă Făgăraș, se numește Sâmbeteni.
În sec XVII-XIX, au venit în Vlădești îndeosebi prin căsătorie, multe familii din Rucăr (localitate aflată astăzi tot în județul Argeș la o distanță de 50 de km, spre nord) în special în zona Prislop, unele casele au fost construite după arhitectura de la Rucăr, iar portul popular este adus tot de acolo.
Atestarea documentară, satul existând cu mult timp înainte, este datată 23 august 1437, când Domnitorul Vlad al-II-lea Dracul, tatăl domnitorului Vlad Țepeș, a emis un act în care se spune:
A binevoit domnia mea cu a sa bunăvoință și am dăruit acest atotcinstit și de față hrisov al domniei mele, slugii și boierului domniei mele Jupân Bodin cu fiii lui, ca să-i fie Vlădeștii de ocină și de ohabă, cât va trăi domnia mea ....Astfel, Vlădeștiul devine din sat domnesc, proprietatea unui singur boier.
Ulterior, numele comunei se mai regăsește și în alte documente semnate de voievozii: Petru I cel Tânăr, Mihai Viteazul, Radu Voievod.
Organizarea administrativ-teritorială În câteva sute de ani, Vlădeștiul a avut diverse sate în componență, a cunoscut măriri sau micșorări de teritoriu atât din rațiuni practice cât și ca urmare a intereselor marilor proprietari.
Forma inițială de stăpânire a pământului a fost devălmășia absolută a teritoriului care dădea posibilitatea fiecărui țăran de a folosi cât pământ putea lucra împreună cu familia sa. Forma de organizare și conducere era obștea.
Adâncirea diferențelor sociale a făcut posibilă transformarea care a dus în secolul al-XVII-lea la stăpânirea întregului teritoriu de către un singur boier, Tudoran Pitar. Locul obștii la conducerea satului a luat-o sfatul satului, acesta fiind format din proprietari, preoți și arareori reprezentanți ai țărănimii. Relațiile sociale dintre săteni au fost reglementate de biserică. Actele de botez, cununie, deces, testamente și altele, necesitau cunoștințe în grafia utilizată în vremurile respective: slavonă pentru limba slavonă folosită în cancelaria de atunci, ulterior caractere chirilice dar în limba română și din secolul al- XIX-lea limba română a avut grafia actuală, cea latină.
Locuitorii comunei Vlădești au beneficiat în ultimele două secole de următoarele Legi funciare: 1864, 1919-1930, 1945, precum și de retrocedările terenurilor agricole și clădirilor către proprietari și moștenitori după 1990.
În timpul domniei lui Cuza-Vodă, la 14 august 1864, Legea pentru regularea proprietății rurale a dus la anularea unei prestații gratuite în favoarea boierilor, claca, și la împroprietărirea țăranilor, un exemplu fiind satul Băhneni unde țăranii cu 4 boi primesc 6 hectare de pământ, cei cu câte 2 boi 3,5 hectare, iar cei care nu au animale de tracțiune numai câte 2,5 hectare.
Ca urmare a unei noi legi din anul 1919, care viza exproprierea în cazul deținerii unor mari suprafețe de teren, mai mulți locuitori ai Vlădeștiului primesc acte de proprietate în Dobrogea.
După schimbările politice care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial, se înființează la Vlădești, Cooperativa Agricolă Colectivă denumită Partizanii Păcii, care devine Cooperativa Agricolă de Producție și unde au fost înscriși cu forța țăranii deținători de pământuri și atelaje. Ei își puteau păstra doar în jurul casei un lot ajutător de 3 000 m2, dar aveau obligația de a participa și la muncile agricole ale unității cooperatiste. Pentru că munca la țară devenise dificilă și prost plătită, în anii următori mulți țărani au părăsit agricultura și au lucrat în fabrici și uzine sau au urmat universități.
După Revoluția din anul 1989, Decretul nr 42/1990 a pus la îndemâna sătenilor un lot ajutător de 833 ha iar toate dotările C.A.P.- ului au fost vândute, sumele obținute ajungând la membrii cooperatori proporțional cu zilelor-muncă efectuate cu începere din 1962.
Au urmat legi funciare prin care proprietarii sau urmașii acestora au redevenit proprietari ai pământurilor deținute odinioară, însă regresul financiar și tehnic i-au adus în situația de a folosi din nou atelaje trase de cai și măgari. Productivitatea a scăzut și datorită distrugerii sistemului de irigații
Istorie
Vechi familii boierești În secolul al-XVI-lea, satul a trecut în proprietatea familiei boierești Mușat printr-un act semnat la 23 martie 1562 de către domnitorul Țării Românești, Petru I cel Tânăr. Din secolul următor familia care își pune amprenta asupra întregii vieți a comunei a fost cea a boierilor Vlădescu.
Următorul stăpân al zonei respective, inclusiv al locuitorilor, a devenit Tudoran Pitar începând cu anul 1612, printr-un hrisov dat de Radu Mihnea.
O altă grupă de boieri este cea a Lăngeștilor, care dacă nu s-au distins în plan politico-administrativ, și-au investit resursele în dezvoltarea culturii la nivel local.
Se cunoaște numele lui Matei sin popa Ioan Lăngescu care contribuie la instruirea și educarea multor generații de tineri în Vlădești-Pământeni, sec. XIX. În același secol, un alt Lăngescu, Petre donează cărți pentru buna desfășurare a învățământului din Vlădești-Pământeni .
Sate constitutive La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râurile a județului Muscel și era formată din satele Vlădeștii de Jos, Vlădeștii de Sus și Prislopu, având în total 1450 de locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă, satele fiind înconjurate de livezi și păduri. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2038 de locuitori în satele Aurei, Băhneni, Coteasca, Prislopu, Valea Ursului, Vlădeștii de Sus, Vlădești-Pământeni și cătunul Negrești.
În 1931, sunt consemnate satele Vlădeștii de Jos, Vlădeștii de Sus, Aurei-Valea Ursului, Bălmeni și Căteasca-Prislop.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, ea a trecut la județul Argeș; tot atunci, satele Vlădeștii de Jos și Vlădeștii de Sus fiind comasate pentru a forma satul Vlădești.
Monumente
Monumente istorice În comuna Vlădești se află două monumente istorice de interes național. Unul este monumentul istoric de arhitectură reprezentat de curtea boierilor Vlădescu (secolul al XVII-lea) din fostul sat Vlădeștii de Sus — ansamblu alcătuit din biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” Cod AG-II-m-A-13849.02 (1656), construită de marele vistier Pârvu Vlădescu, restaurată în 1808,1851,1937 și ruinele culei având Cod AG-II-m-A-13849.02 (1657). Altul este monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră de la 1600, amplasată la circa 150 m nord de primăria din satul Vlădești, Cod AG-IV-m-A-14023.
Monumente ale eroilor Pe teritoriul comunei se află trei monumente ale eroilor. Ele se găsesc: în fața fostei clădiri a primăriei (1925), căruia i s-au adăugat în 1946 și numele eroilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial; în cimitirul Bisericii de la Prislop/Drăghescu (1952) în memoria eroilor satelor Putina, Drăghescu și Coteasca care s-au jertfit în Primul și al Doilea Război Mondial; în preajma școlii primare din Vlădești de Sus (1994) s-a ridicat de asemenea un monument închinat eroilor căzuți în cele două războaie mondiale .
Demografie Catagrafiile (recensămintele) realizate de preoți sunt cele mai vechi date statistice despre populația țării, primele păstrate fiind din sec. XIX. Catagrafia din 1847 numără 246 de familii, dispuse astfel: biserica din Vlădești de Sus 71 de familii, cea de la Vlădești-Pământeni, 65 de familii, Prislopul din Vale 53 de familii, Prislopul din Deal 57 de familii.
Anul 1853 aduce ca rezultat: în Vlădești de Sus, 62 de familii, iar în Vlădești-Pământeni, 59 de familii.
Catagrafia anului 1864 specifică: 75 de familii la Vlădești de Sus, 60 la Vlădești-Pământeni, 93 la Prislopul din Vale și 110 la schitul Ulita.
Dezavantajul în ceea ce privește situația de ansamblu este că din aceste catagrafii nu făceau parte țiganii, și nu rezulta totalul populației nici pentru români.
Situația se modifică odată cu lucrarea învățătorului Ion Vasilescu din anul 1884 care transmite că în Vlădești de Sus sunt 501 locuitori, în Vlădești-Pământeni 697, în Prislopul din Vale 160 și în Prislopul din Deal 186.
Între 1977-2002, au loc cele mai multe transformări legate de mișcarea populației în sensul scăderii populației stabile, dar crește numărul de clădiri și de locuințe ca urmare a faptului că locuitorii care pleacă să lucreze în altă parte își păstrează locuința din Vlădești și că datorită frumuseții peisajului, aici se construiesc case de vacanță.
Minoritatea țigănească era considerată în dependență totală față de stăpân, la fel ca animalele, chiar dacă erau folosiți ca mână de lucru la construirea bisericilor și a altor edificii dificile. Abia în secolul al-XIX-lea au apărut legile aboliționiste, dintre anii 1843 și 1848 țiganii devenind țărani clăcași.
În anii 70 ai secolului XX, există și pentru ei obligația de a munci în întreprinderi agricole și industriale. Condițiile economice favorabile, învățământul obligatoriu, au condus la romanizarea lor prin căsătorii mixte, trecerea la religia ortodoxă și adoptarea unui stil de viață sedentar. Urmașii vechilor robi merg la licee și universități locuiesc în case moderne și dețin autoturisme. Majoritatea sunt așezați în Cătunul Drăghina-Valea .
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Vlădești se ridică la 2.978 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.092 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (72,13%), cu o minoritate de romi (18,57%), iar pentru 9,3% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,62%), iar pentru 9,97% nu se cunoaște apartenența confesională.
Politică și administrație Comuna Vlădești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Personalități (alfabetic) Ion Banu – (n.1 noiembrie 1948) absolvent al Liceului " Dinicu Golescu " din Câmpulung și al Facultății de Geologie-Geografie din București a predat la licee și în învățămâmtul universitar din localitate până în anul 2002.
Este autorul următoarelor cărți: Geografia turismului și Geografia României, ambele la Editura Universității din Pitești ; Geologie, Editura Zodia Fecioarei (2006).
Ion I. Bulacu – (n. 18 septembrie 1924 - d. 2002) a fost profesor și metodist al Inspectoratului Școlar Județean Argeș, absolvent al Liceului " Dinicu Golescu" din Câmpulung și al Facultății de Geografie din București (1949).