Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia se referă la un amplu proces național și social de emancipare de sub jugul țarist a locuitorilor de etnie română dintre Prut și Nistru.
Procesul de desnaționalizare și de rusificare forțată a Basarabiei promovat de țarism a întâmpinat o rezistență puternică din partea populației locale majoritare. Această mișcare a românilor de peste Prut a avut o particularitate a ei generată de condițiile concret-istorice și mai ales de politica promovată de autoritățile de ocupație ruse în Basarabia.
Situația țăranilor, poziții ale celor mai avuți În ciuda faptului că țăranii basarabeni și-au păstrat limba, obiceiurile, și au cultivat legendele; manifestările lor naționale erau destul de reduse ca număr datorită faptului că erau ținuti departe de băncile școlilor, fiind în același timp terorizați de o poliție omniprezentă și de o administrație rapace.
Boierimea locală, care ar fi trebuit să fie pătrunsă de idealurile naționale, era de cele mai multe ori, un aliat prețios al administrației rusești. Descendenți ai unor mari familii de boieri moldoveni au făcut carieră în Imperiul Rus. Unul dintre guvernatorii guberniei centrale Moscova a fost Grigore Cristi, în timp ce un alt moldovean, Leon Casso, profesor la Universitatea din Moscova, a ajuns ministrul învățământului public în vremea țarului Nicolae al II-lea. Totuși Basarabia rămâne locul de plecare al unor mari personalități care au sprijinit dezvoltarea românismului de pretutindeni. Vasile Stroiescu, este indubitabil, cea mai cunoscută figură. Înainte de izbucnirea primului război mondial, prin intermediul băncii „Albina” a donat românilor suma de aproape 1 milion coroane2.
Vasile Stroiescu, publicația Basarabia, viața studențească, Constantin Stere Pe cheltuiala sa au fost reparate și construite, sute de biserici în Transilvania. În partea de nord a Moldovei a înființat, pe cheltuiala sa, circa 30 de școli primare, iar în anul 1906, Vasile Stroiescu a oferit 200.000 ruble pentru construirea unei mari catedrale ortodoxe la București. Pentru a ușura situația țăranilor basarabeni și-a arendat acestora moșiile, la prețuri foarte mici. Pentru marile sale merite de sprijinitor al culturii românești, în anul 1910 (mai) a fost ales membru onorific al Academiei Române iar ca semn de prețuire a fost ales ca senator al Transilvaniei în Parlamentul României Mari.
Interesul pentru Basarabia creștea în România, acest fapt este dovedit de faptul că în ciuda vigilenței poliției rusești, o seamă de informații apăreau în paginile ziarelor romanești. Mai mult chiar, în toamna anului 1879 a fost editată la București publicația „Basarabia”. În anul 1890, s-a înființat societatea „Milcov” a românilor din Basarabia, societate condusă de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în timp ce Zamfir Arbore era secretar.
Datorită abuzurilor rusești, o serie de basarabeni au trecut clandestin Prutul, căutându-și adăpost în România vremii. Printre ei se număra și cunoscutul Constantin Stere care a fost arestat și deportat în Siberia. După ce și-a ispășit pedeapsa acesta s-a întors în Iași unde a absolvit facultatea de științe juridice. Vigilența autorităților rusești a împiedicat fuga în număr mare peste Prut a românilor basarabeni. Trebuie menționat că în anul 1880, mai multi elevi ai seminarului de la Chișinău au fost atrași de Mișcarea Narodnicilor. La scurt timp s-a organizat o bibliotecă secretă care cuprindea cărți interzise, și anume: istorie, filozofie, literatură, economie, politică, științe naturale, dar și multe reviste. Această bibliotecă minoră era ascunsă în doua lăzi care se găseau într-o sală de clasă. Legătura dintre mișcarea studențească și elevii seminarului era secretă. Ca urmare a grevelor, mitingurilor și a mișcărilor studențești, în august 1884, printr-un ucaz (decret) imperial, a fost anulată autonomia universitară. În scurt timp, aresturile politiei și pușcăriile au devenit neîncăpătoare. S-a recurs la deportări în Siberia3.
Discriminarea culturală în limba română Dacă istoria românilor și literatura românească se puteau studia mai ușor la Kiev, Odessa, Moscova, Petersburg, la Chișinău aceste cărți din regat nu puteau ajunge. Pe de alta parte bunăstarea materială a populației rurale a constituit o grijă constantă a autorităților ruse, ca de altfel și starea de înapoiere în care aveau interesul să o mențină.
Reforma agrară 1861, rusificarea bisericii, emigrarea și imigrarea Reforma agrară din anul 1861 a fost aplicată într-un spirit mai larg în Basarabia și loturile distribuite țăranilor erau de dimensiuni mai mari. Totodată, aveau grijă să elimine pas cu pas limba moldovenească (română) din școli, dispărută din învățământul primar în anul 1871. Deoarece mulți săteni nu știau rusa, școala le devenise inaccesibilă. Biserica de asemenea a fost rusificată sistematic, lucru care explica succesul unor secte care utilizau în predicile lor limba populară, în Basarabia, regiune totuși legata de ortodoxie. A fost încurajată pe o scară tot mai largă emigrarea elementului moldovenesc, sate întregi, în alte gubernii de Imperiului Țarist. Astfel, un mare număr s-au stabilit în gubernia Herson și în Taurida, și chiar în Caucaz, unde urmașii acestora s-au menținut până în zilele noastre. Alții au fost trimiși dincolo de Don sau chiar în Siberia. Pe de alta parte pătrunderea elementelor alogene în Basarabia, s-a făcut mai intens în zonele de nord și în sud, în districte precum: Hotin, Cetatea Albă, (Akkerman). Devenise un obicei să fie înscriși ca ruși sau ucraineni toți cei care înțelegeau rusa sau ucraineana, indiferent dacă vorbeau româna la ei acasă.
Politica demografică discriminatorie, mișcarea studențească din Dorpat De asemenea s-a încercat minimalizarea numărului populației moldovenești de către diferitele statistici din Basarabia de-a lungul secolului XIX. Astfel, în anul 1856, în Basarabia se înregistrau 990.274 locuitori, dintre care 74% erau moldoveni pentru ca în 1897, populația să se dubleze ajungând la 1.935.412 locuitori după cifrele adunate de Durnovo, dar moldovenii nu mai numărau decât 56%.
În anul 1912, cu ocazia centenarului anexării Basarabiei, numărul total al populației era de 2.496,054 locuitori dar nu mai era menționat numărul moldovenilor, care nici nu mai apăreau în 1910, după spusele lui Casso. În Anuarul statistic al Imperiului Țarist, evaluări oficiale îi reduceau acum la 48%. Importantă a fost de asemenea mișcarea studenților din Universitatea din Dorpat condusă de Gheorghe Chicu, Ion Pelivan, Vasile Ouatul și Alexandru Griscov. Membrii acestei organizații se angajau să lupte împotriva țarismului până la instaurarea unui regim ale cărui baze politice, sociale și economice să fie echilibrate. Totodată, se angajau să susțină propaganda pentru redeșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. În locuința lui Ion Pelivan își aveau sediul de altfel „pământenia” basarabeană6. În același loc era adăpostită și biblioteca organizației, cărțile care o compuneau erau procurate grație legăturilor strânse pe care le dețineau unii membri ai organizației cu România. La Dorpat, tinerii basarabeni se familiarizau cu istoria românilor, citindu-i pe Tocilescu, Xenopol, Iorga.
Presă română în Basarabia În urma legăturilor stabilite de Gheorghe Chicu, în scurta vizita făcută în România, studenții moldoveni au început să primească ziarele: ”Adevărul”, ”Universul”, ”Apărarea Națională”, revistele „Albina” și „Semănătorul”. În cursul anului școlar 1900-1901 au izbucnit importante mișcări studențești; Universitatea din Dorpot fiind închisă într-o noapte de la începutul primăverii anului 1902, poliția rusă a arestat tot Comitetul Central. În aceeași seară aproape toți membrii organizației au fost arestați. Procesul studenților de la Dorpat Poliția rusă a confiscat cărțile, revistele și o mare parte din hărțile găsite. Fiind acuzați de delict împotriva statului rus, s-a cerut condamnarea studenților moldoveni la muncă silnică între 3 și 12 ani, însă Curtea de Apel din Petersburg, a considerat dovezile neconcludente și i-a achitat pe majoritatea membrilor, doar trei studenți: Vasile Ouatul, Ion Pelivan, Alexandru Griscov, au fost condamnați la deportare. Restul basarabenilor au fost eliberați după 5 luni de închisoare și au fost trimiși în gubernia natală sub supravegherea poliției7. Aici la Dorpat, pe băncile Universității și în arestul politiei s-a format o parte din generația oamenilor politici ai Unirii din 1918. Structură etnică, evrei, strămutări impuse, coloniști Populația rusească din Basarabia era concentrată mai ales în centrele urbane și era formată în cea mai mare parte din funcționari și ofițeri. Din punct de vedere al ponderii în cadrul populației urbane un rol mult mai important îl joacă coloniștii evrei. În ciuda faptului că erau prigoniți de autoritățile rusești și suspectați de populația rurală, în primul rând datorită activităților cu care se îndeletniceau, evreii au reușit să concentreze în mâinile lor cea mai mare parte din industria și comerțul basarabean. Dacă în Chișinău numărul evreilor era egal cu cel al românilor basarabeni, în alte centre urbane precum Bălți, Bender, Hotin, Soroca unde evreii devin majoritari.
În timp ce alții erau aduși din restul Imperiului pentru a coloniza Basarabia, autoritățile rusești organizau strămutarea românilor basarabeni în Siberia, Caucaz, Turkestan. Această acțiune declanșată cu scopul de a modifica raportul dintre etniile ce conviețuiau în Basarabia s-a soldat în primul rând, cu un șir lung de morminte de-a lungul stepelor rusești. Politica de rusificare a basarabenilor nu a avut succes, acest lucru a fost scos în evidență de funcționarii, ofițerii și scriitorii ruși ajunși pe meleagurile basarabene.
A. Nesterovchi despre Basarabia Astfel, în notele de călătorie publicate în anul 1910 la Varșovia, scriitorul A. Nesterovschi atrăgea atenția că „elementul activ este cel românesc”. Populația română exercitând o influență enormă a grupurilor slave, a reușit să le românizeze. De asemenea, N. Butovici, într-o carte apărută în 1916 la Kiev, arată că deși a trecut mai mult de 100 ani de la anexare, în Basarabia „nu domnește limba rusă ci cea moldovenească care are o putere de atracție deosebită pentru toate celelalte naționalității din gubernie, care chiar în familiile lor își părăsesc frumoasa limbă maternă rusă, și vorbesc limba moldovenească, transformându-se complet în moldoveni”.
Basarabia și revoluția rusă din 1905