Frații lui Isus din Nazaret () sunt enumerați în Noul Testament în evangheliile sinoptice ale lui Marcu și Matei. Evanghelia lui Marcu numește patru frați ai lui Isus din Nazaret (Iacob, Iosif/Iosie, Iuda și Simon) și menționează existența unor surori, fără să le numească. Episodul relatat de evanghelia după Marcu (Marcu 6,3) este introducerea la constatarea făcută de personal de Isus, că „nicăieri un profet nu are mai puțină autoritate ca în țara sa, la rudele sale și în familia sa” (Marcu 6,4).
Cel mai important dintre frații lui Isus din Nazaret a fost Iacob, pe care Pavel îl numește „fratele Domnului”.Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului. Galateni 1:19 Acesta a fost unul din conducătorii grupării conservatoare, înrădăcinate în iudaism, a discipolilor lui Isus din Nazaret, grupare intrată în conflict cu gruparea înrădăcinată în elenism, din jurul lui Pavel din Tars.
Anumiți exegeți susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în biserica creștină timpurie. În secolul al III-lea, rudele de sânge ale lui Isus, fără să fie desemnate ca „frați”, erau numite desposyni,Julius Africanus, The Epistle to Aristides, p. 242 de la grecescul δεσπόσυνοι, plural lui δεσπόσυνος, ceea ce înseamnă „ai învățătorului sau aparținând Domnului”.Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon Expresia este folosită de Sextus Julius Africanus, un istoric de la începutul secolului al III-lea.
Datorită lipsei indiciilor și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice,În limba ebraică termenii „frate” și „sora” desemnau de multe ori rude de grad mult mai îndepărtat decât primul, cu atât mai mult cu cât în ebraica antică nu se găsește un cuvânt exact pentru a indica în mod exclusiv gradul de văr, verișoară. Cfr. Giuseppe Ricciotti, Vita di Gesù Cristo, Mondadori, 1962. au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici: Că erau frați de sânge ai lui Isus, copii ai Mariei și ai lui Iosif; Că erau frați vitregi ai lui Isus, copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară a acestuia; Că erau veri ai lui Isus.
Frații și surorile lui Isus Isus Hristos a avut „frați și surori”, după cum menționează evangheliile lui MarcuFunk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. HarperSanFrancisco. 1998. 6:3Marcu6:3 și Matei 13:55-56. Evangheliile canonice numesc patru frați, Iacob, Iosif, Iuda, și Simon, dar numai Iacob este mai bine cunoscut. După moartea lui Isus, Iacov (Iacob), „fratele Domnului”, a rămas liderul comunității din Ierusalim și este posibil ca rudele lui Isus să fi ocupat poziții de conducere similare în zonele din apropierea Ierusalimului."Jerusalem." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005
Interpretarea literală a ceea ce este scris în Noul Testament este aceea că rudele lui Isus erau fie copiii lui Iosif, fie ai Mariei, fie ai amândurora. Această ultimă interpretare a fost acceptată de anumiți membri ai bisericii primare, cum ar fi Tertulian. Mai târziu ortodocșii i-au etichetat pe susținătorii acestei teorii ca „Antidicomarianites” („Anti-Maria”), atunci când biserica a fost condusă de episcopul Bonosus, de Jovinian, sau de alți învățători ariani cum ar fi Photinus. Când Helvidius a pus în discuție în secolul 4, fecioria Mariei de după nașterea lui Isus , Ieronim, reprezentând se pare consensul bisericii, a menținut doctrina conform căreia Maria a rămas pentru totdeauna fecioară; susținând că aceia care sunt numiți frați și surori ai lui Isus erau de fapt copiii unei surori, o altă Maria, considerată soția lui Clopas."Brethren of the Lord" Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. New York: Oxford University Press. 2005John Painter, Just James: The Brother of Jesus in History and Tradition (University of South Carolina Press, 2004), page 326. Termenii „frați” și „surori” folosiți în acest context pot fi interpretați în diferite moduri,Raymond Edward Brown, Paul J. Achtemeier. Mary in the New Testament: A Collaborative Assessment by Protestant and Roman Catholic Scholars. Paulist Press, 1978 ISBN 0-8091-2168-9 pp. 65-68 și s-au adus argumente că ar fi copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară (conform lui Epifanie al Salaminei), copiii unei surori a Mariei (conform lui Ieronim), sau copii lui Clopas, care conform lui Hegesippus era fratele lui Iosif,Eusebius of Caesarea, Church History, Book III, ch. 11. sau a unei femei care nu a fost sora Mariei, mama lui Isus (ipoteză modernă). Anumiți critici specialiști susțin că doctrina pururei feciorii conține o recunoaștere marginală a faptului că Isus avea rude de sânge.Funk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. Harper, SanFrancisco. 1998. "Mark," pp. 51-161
Ca lideri ai bisericilor Conform Evangheliei lui Marcu, mama și frații lui Isus au fost la început sceptici cu privire la misiunea lui Isus dar mai târziu s-au alăturat mișcării creștine.Funk, Robert W. and the Jesus Seminar. The acts of Jesus: the search for the authentic deeds of Jesus. HarperSanFrancisco. 1998. "What do we really know about Jesus" p. 527-534. Sfântul Iacob, „fratele Domnului”, a condus biserica din Ierusalim după plecarea în misiune a apostolilor."Jerusalem." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. Oxford University Press. 2005 Este posibil ca rudele lui Isus să fi avut anumite funcții de conducere printre comunitățile creștine învecinate ale Ierusalimului până ce evreii au fost expulzați din Ierusalim prin contrucția Aelia Capitolina(c.131). În mod tradițional se crede că evreii creștini au așteptat sfârșitul războaielor dintre evrei și romani (66-135) în Pella, Decapolis. Sinedriul din Ierusalim a fost mutat la Jamnia undeva în jurul anului 70.
În perioada de început, Iacob, cunoscut ca „fratele Domnului”, despre care se spune că a fost binecuvântat cu o apariție specială a lui Isus înviat, era, împreună cu Petru, unul din conducătorii bisericii din Ierusalim, și, când Petru a plecat, a devenit autoritatea principală și era una din personalitățile respectate de către evreii creștini."James, St." Cross, F. L., ed. The Oxford Dictionary of the Christian Church. Oxford University Press. 2005 Hegesippus consemnează că a fost executat de către Sinedriu în 62.
Consemnările lui Sextus Julius Africanus cu privire la „Desposyni” (rudele de sânge ale lui Isus) s-au păstrat în Istoria ecleziastică a lui Eusebiu al Cezareei.The original text can be found at Bibliotheca Augustana
Eusebiu de asemenea a păstrat și un extras dintr-o lucrare a lui Hegesippus (110-180), care a scris 5 cărți (acum pierdute, cu excepția citatelor lui Eusebiu) ale Comentariilor asupra Actelor bisericii. Aceste citate fac referire la perioada domniei lui Domițian (81-96) și a lui Traian (98-117), conținând și declarația a doi Desposyni ai lui Isus în fața lui Domițian, ce mai târziu au devenit lideri ai bisericilor.The original text of this passage too can be found at Bibliotheca Augustana
Grade de rudenie între Isus și frații săi Noul Testament numește pe Iacov cel Drept, Iosif, Simon, și Iuda ca frați (în greacă adelphoi) ai lui Isus (, , , , ).Cited in "brethren of the Lord." Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005
Etimologia cuvântului „frate” (a-delphos), vine din expresia „ai aceluiași pântec” ("a-delphys"),Tragedy and civilization: an interpretation of Sophocles 1999 p184 Charles Segal - 1999 "word for "brother," adelphos, from a- ("same," equivalent to homo-) and delphys ("womb," equivalent to splanchna)." deși în Noul Testament înțelesul creștin și iudeu al cuvântului „frați” este mult mai larg. Tradiția creștină consemnează o dispută încă de la început asupra înțelesului termenului adelphos, care poate fi de frați buni, frați numai după un părinte sau chiar frați vitregi sau veri. Conform anumitor cercetători, cel mai natural înțeles al termenului adelphoi ar fi acela de copii ai Mariei și ai lui Iosif născuți după Isus;"brethren of the Lord." Cross, F. L., ed. The Oxford dictionary of the Christian church. New York: Oxford University Press. 2005 Tertulian, eventual Hegesippus și Helvidius, acceptă aceasta viziune. În susținerea acestei teze se argumentează uneori că Iacov (Jacob Iakobos) ca frate mai mare ia numele după tată al lui Iosif (tot Iacob, Iakobos, conform genealogiei lui Isus din evanghelia lui Matei), în timpurile biblice nepoții uneori fiind botezați cu numele bunicului.Hastings Encyclopedia of Religion and Ethics 1927 Part 4 - Page 653 "In later times, but still within the period covered by the Bible, the grandson often gets the name of the grandfather," Totuși, conform protoevangheliei despre copilăria lui Isus sau evangheliei apocrife Istoria lui Iosif tâmplarul, Iacob nu era cel mai mare dintre frați, ci cel mai mic, fiind și motivul pentru care copilul Isus ajunge în grija sa.
Termenul „frate” (adelphos) se deosebește în greacă de „văr” (anepsios), iar cronicarul creștin Hegesippus face distincție între cei care erau „veri” ai lui Isus (anepsioi) și „frații” săi.Brother of Jesus p94 Hershel Shanks, Ben Witherington - 2004 p254-255 "(Matthew 13.55-56) There was indeed a word for cousin in Greek, anepsios, and it is never used of James or the other siblings ... how the second-century Christian writer Hegesippus distinguishes between those who were cousins of Jesus (anepsioi) ..."
Relațiile dintre frații lui Isus și Fecioara Maria Începând cu secolul al IIII-lea, doctrina pururei feciorii a Mariei a fost bine stabilită și apărată de către Hippolytus, Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, teologi importanți ai creștinismului timpuriu. Astfel cea mai mare parte a bisericii nu a acceptat ideea că Maria ar fi putut să aibă alți copii în afară de Isus. Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina susțin că acești bărbați erau copiii lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară. Ieronim, un alt important teolog al perioadei de început a creștinismului, susține de asemenea doctrina pururei feciorii a Mariei, dar argumentează ca acești adelphoi erau copiii unei surori a Mariei, pe care Ieronim o identifică ca fiind Maria lui Cleopa.A Short Life of Christ p58 Everett F. Harrison - 1968 -"In opposition to Helvidius, Jerome (Hierony- mus, hence the name Hieronymian for his view) insisted that the brethren were kinsmen, specifically first cousins, being sons of Mary's sister, namely, that Mary who was the wife of Clopas " Dicționarul Oxford al bisericilor creștine menționează că un cercetător modern, pe care nu îl numește, sugerează că acești bărbați erau fii lui Cleopa (fratele lui Iosif conform lui Hegesippus) și ai Mariei, soția lui Cleopa (nu neapărat o soră a Mariei, mama lui Isus).