Iguana marină (Amblyrhynchus cristatus), cunoscută și sub numele de iguana de mare, iguana de apă sărată sau iguana marină din Galápagos, este o specie de iguană ce poate fi întâlnită numai în Insulele Galapagos, Ecuador.
Măsoară până la 1,7 m în lungime, se hrănește cu alge, pe care le caută scufundându-se în apă. Iguanele marine sunt singurele șopârle existente care trăiesc și petrec timpul în mediul marin și este capabilă să se scufunde până la o adâncime de 30 metriWikelski, M.; Nelson, K. (2004). "Conservation of Galápagos Marine Iguanas (Amblyrhynchus cristatus)". Iguana. 11 (4): 189–197. și să rămână sub apă până la o oră.
Aceste iguane trăiesc în principal în colonii pe țărmurile stâncoase, unde se scaldă după ce vizitează apa relativ rece sau zona intertidală, dar pot fi observate și în mlaștini, mlaștini de mangrove și pe plaje.
Taxonomie și evoluție
Descrierea speciei și etimologie Iguana marină a fost descrisă pentru prima dată în anul 1825 de către Thomas Bell, sub numele de Amblyrhynchus cristatus. Bell a observat câteva dintre trăsăturile distinctive ale acestei specii, dar credea că specia provenea din Mexic, locație care în prezent se știe că este greșită.
Numele generic al speciei, Amblyrhynchus, este o combinație a două cuvinte grecești, "Ambly-" care înseamnă "contondent", și "rhynchus", care înseamnă "bot".De Queiroz, Kevin (1987). Phylogenetic systematics of iguanine lizards: a comparative osteological study. Vol. 118. University of California Publications in Zoology. ISBN 0-520-09730-0. Numele specific, "cristatus", este un cuvânt latin care se referă la creasta joasă de spini de pe spatele animalului.
Genul Amblyrhynchus este monotipic, adică include o singură specie, Amblyrhynchus cristatus.
Evoluție
Cercetătorii cred că iguanele terestre și iguanele marine au evoluat dintr-un strămoș comun și au ajuns pe insulele Galápagos din America Centrală sau de Sud, probabil cu ajutorul plutei. Aceste două specii formează o cladă, iar rudele cele mai apropiate ale iguanelor din Galápagos sunt iguanele Ctenosaura din Mexic și America Centrală.
Pe baza unui studiu care s-a bazat pe secvențe de ADN mitocondrial, se estimează că iguana marină a evoluat din iguana terestră cu aproximativ 8-10 milioane de ani în urmă, ceea ce este mai vechi decât oricare dintre insulele Galápagos existente. Prin urmare, se credea că specia ancestrală trăia în zonele arhipelagului vulcanic care sunt acum scufundate. Cu toate acestea, un studiu recent care a inclus atât ADN mitocondrial, cât și ADN nuclear, indică faptul că cele două specii s-au despărțit în urmă cu aproximativ 4,5 milioane de ani, ceea ce se apropie de vârsta celor mai vechi insule Galápagos existente, cum ar fi Española și San Cristóbal. Aceste descoperiri sugerează că iguanele marine au evoluat pe insulele Galápagos care existau deja în acel moment, și nu într-un alt loc.
Iguana marină și iguana terestră din Galápagos rămân reciproc fertile, în ciuda faptului că sunt separate de milioane de ani și aparțin unor genuri distincte. În zonele unde arealele lor de răspândire se suprapun, aceste două specii pot să se hibridizeze, rezultând așa-numita iguană hibridă. Acest lucru este foarte rar și a fost documentat doar de câteva ori pe South Plaza, o insulă mică unde teritoriile reptilelor de obicei separate, se suprapun. Hibrizii rezultați din această încrucișare au trăsături intermediare stau pe uscat și sunt infertili.Goldman, Jason G. (25 October 2016). "There is a hidden iguana on the Galápagos that nobody noticed". BBC Earth. Populațiile de iguane marine sunt împărțite în trei clade principale: insulele vestice, insulele nord-estice și insulele sud-estice. Fiecare subclasă corespunde în general iguanelor marine de pe una sau două insule primare, cu excepția insulei San Cristóbal, unde există două subclade (una nord-estică și una sud-vestică). Uneori, iguanele marine ajung pe alte insule decât cea de origine, ceea ce poate duce la hibridizare între diferite populații de iguane marine. Cu toate acestea, acest lucru este destul de rar. Există o singură înregistrare confirmată a unei iguane marine în afara Insulelor Galápagos, în 2014, când un individ a fost observat pe Isla de la Plata, în apropierea coastei continentale ecuadoriene.
Subspecii Tradițional erau recunoscute șapte sau opt subspecii de iguane marine:Swash, A. & Still, R. (2000). Birds, Mammals & Reptiles of the Galápagos Islands. Yale University Press. pp. 118–119. ISBN 978-0-300-08864-9.
Amblyrhynchus cristatus albemarlensis Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insula Isabela Amblyrhynchus cristatus ater Gray, 1831 (nu era întotdeauna recunoscută) - Insula Pinzón Amblyrhynchus cristatus cristatus Bell, 1825 - Insula Fernandina Amblyrhynchus cristatus hassi Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insula Santa Cruz Amblyrhynchus cristatus mertensi Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insulele San Cristóbal și Santiago Amblyrhynchus cristatus nanus Garman, 1892 - Insula Genovesa Amblyrhynchus cristatus sielmanni Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insula Pinta Amblyrhynchus cristatus venustissimus Eibl-Eibesfeldt, 1956 - Insula Española și mica insulă Gardener adiacentă În 2017, prima revizuire taxonomică cuprinzătoare a speciei în peste 50 de ani a ajuns la un alt rezultat bazat pe dovezi morfologice și genetice, inclusiv recunoașterea a cinci subspecii noi. Trei dintre acestea sunt populații de insule mici care nu au fost atribuite anterior niciunei subspecii. Cele unsprezece subspecii recunoscute în revizuirea din 2017 sunt:
Amblyrhynchus cristatus cristatus Bell, 1825 - Insula Isabela și Insula Fernandina Amblyrhynchus cristatus godzilla Miralles et al., 2017 - partea de nord-est a Insulei San Cristóbal Amblyrhynchus cristatus hassi Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insula Santa Cruz și insulele adiacente mai mici, cum ar fi insula Baltra Amblyrhynchus cristatus hayampi Miralles et al., 2017 - Insula Marchena Amblyrhynchus cristatus jeffreysi Miralles et al., 2017 - Wolf Island, Darwin Island și Roca Redonda Amblyrhynchus cristatus mertensi Eibl-Eibesfeldt, 1962 - partea de sud-vest a Insulei San Cristóbal Amblyrhynchus cristatus nanus Garman, 1892 - Insula Genovesa Amblyrhynchus cristatus sielmanni Eibl-Eibesfeldt, 1962 - Insula Pinta Amblyrhynchus cristatus trillmichi Miralles et al., 2017 - Insula Santa Fé Amblyrhynchus cristatus venustissimus Eibl-Eibesfeldt, 1956 - Insula Española și insula Floreana Amblyrhynchus cristatus wikelskii Miralles et al., 2017 - Insula Santiago și insulele adiacente mai mici, cum ar fi insula Rábida
Descriere În secolul al XVIII-lea, primii exploratori care au ajuns pe Insulele Galápagos au avut o primă impresie negativă despre iguanele marine, considerându-le urâte și dezgustătoare. Într-un jurnal din 1798, căpitanul James Colnett de la Marina Regală Britanică a descris aceste creaturi ca fiind mici și de un negru funinginos, ceea ce accentua urâțenia lor naturală.Colnett, James (1798). A voyage to the South Atlantic and round Cape Horn into the Pacific Ocean, for the purpose of extending the spermaceti whale fisheries, and other objects of commerce, by ascertaining the ports, bays, harbours, and anchoring births, in certain islands and coasts on those seas at which the ships of the British merchants might be refitted. London : Printed for the author by W. Bennett ..., sold by A. Arrowsmith, Charles Street, Soho [and 4 others]. p. 56. ISBN 9780665332425. Aspectul lor era atât de dezgustător încât nimeni de la bordul navei nu a vrut să le consume ca hrană, conform relatării căpitanului.
În timpul vizitei sale pe Insulele Galápagos în 1835, Charles Darwin a făcut observații amănunțite asupra animalelor, însă a rămas dezgustat de aspectul iguanelor marine, numindu-le "spiridușii întunericului". El a descris aceste creaturi ca fiind șopârle mari, cu o lungime de 2-3 picioare (aproximativ 0,6-0,9 metri), stângace și dezgustătoare. Ele se târau pe rocile negre de lavă de pe plajă, fiind la fel de negre ca și rocile pe care se deplasau și din care își căutau hrana în mare.Darwin, Charles (2001). R.D. Keynes (ed.). Charles Darwin's Beagle Diary. London: Cambridge University Press. p. 353. ISBN 978-0-521-00317-9
Iguanele marine sunt animale cu un corp gros și membre relativ scurte și robuste. Acestea au un rând de spini care se întind de la ceafă, de-a lungul spatelui până la coadă. Masculii au spini mai lungi decât femelele și prezintă plăci osoase mai mari pe partea superioară a capului. Este important de menționat că există unele diferențe între spini în funcție de insulă, iar aceștia sunt mai dezvoltați în cazul subspeciei cristatus, care se găsește pe insula Fernandina. Solzii de pe partea superioară a capului iguanei marine sunt conici și ascuțiți, iar acest aspect poate fi observat și la iguanele terestre din Galápagos (genul Conolophus), dar într-o formă mai puțin extremă. În general, scheletul iguanei marine prezintă multe asemănări cu cel al iguanei chuckwallas (genul Sauromalus), dar aceasta este un exemplu de omoplastie, deoarece cele două specii nu sunt strâns înrudite.
Iguanele marine nu sunt întotdeauna negre. Puii au o bandă dorsală mai deschisă la culoare, iar unele exemplare adulte sunt gri. Nuanțele închise ale culorii pielii permit iguanelor să absoarbă rapid căldura pentru a minimiza perioada de letargie după ce ies din apă. Deși iguana marină nu este agilă pe uscat, aceasta este o bună înotătoare. Coada sa aplatizată lateral asigură propulsia, iar șirul de spini de-a lungul spatelui îi asigură stabilitatea în timpul înotului. Ghearele lungi și ascuțite îi permit să se țină de stânci în curenții puternici.
Masculii adulți își schimbă culoarea în funcție de anotimp, devenind mai strălucitori în perioada de reproducere. De asemenea, există diferențe majore în ceea ce privește culoarea masculilor adulți, în funcție de subspecie. Masculii din insulele sudice relativ mici Española, Floreana și Santa Fé sunt cei mai colorați, cu marcaje strălucitoare de culoare roșu-roz și turcoaz. În comparație, cele din insulele nordice relativ mici Genovesa, Marchena, Pinta, Wolf și Darwin sunt aproape toate negricioase, fără marcaje contrastante. Există și alte subspecii care prezintă culori mai terne sau sunt negricioase cu marcaje de culoare gălbuie palidă, ocru, verzuie sau gri. Se bănuiește că dieta exactă cu alge a fiecărei populații joacă un rol în culoarea lor.
Dimesiuni În mod obișnuit, iguanele marine au o lungime de corp cuprinsă între 12 și 56 cm și o lungime a cozii cuprinsă între 17 și 84 cm. Este important de menționat că există mari diferențe geografice, deoarece iguanele din insulele mari tind să crească relativ mari la vârsta adultă, în timp ce cele din insulele mici au dimensiuni mai mici. Cele mai mari iguane marine sunt cele din vestul insulei San Cristóbal, urmate de cele din Isabela, Floreana, estul San Cristóbal, Fernandina și Santa Cruz. Cele mai mici, sunt cele din Genovesa, dar acest studiu nu a inclus iguane marine din Insulele Wolf și Darwin. Restul populațiilor insulare erau de dimensiuni intermediare.
Greutatea maximă a masculilor adulți variază de la 12 kg în sudul insulei Isabela la 1 kg în Genovesa. Această diferență de mărime corporală a iguanelor marine între insule se datorează cantității de hrană disponibilă, care depinde de temperatura mării și de creșterea algelor. Iguanele marine sunt dimorfice din punct de vedere sexual, masculii adulți fiind în medie semnificativ mai lungi și cântărind aproximativ de două ori mai mult decât femelele adulte. În plus, masculii au capul mai lat și tuberculi mai mari decât femelele. Cu toate acestea, cele mai mari femele sunt doar cu aproximativ 20-40% mai scurte decât cei mai mari masculi.
Comportamentul
Reproducerea și ciclul de viață