Chamrousse este o comună franceză situată geografic la altitudine în Alpi, la extremitatea sudică a lanțului Belledonne, deasupra văii Grésivaudan și a aglomerației Grenoble, fiind administrativ în departamentul Isère, în regiunea Auvergne-Rhône-Alpes și, în trecut, atașată fostei provincii Dauphiné.
Chamrousse este o stațiune turistică, în principal pentru sporturile de iarnă, care a găzduit probele de schi alpin la Jocurile Olimpice de iarnă din 1968. Este considerată leagănul schiului în Franța (1878). Stațiunea dispune de patruzeci și două de pârtii de schi alpin și nouă pârtii de schi fond. De asemenea, a fost oraș-gazdă pentru finalul unei etape din Turul Franței în 2001 și 2014.
Comuna Chamrousse a fost creată în 1989. Din 2015, face parte din cantonul Oisans-Romanche, înființat în urma noului delimitări teritoriale a departamentului Isère.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Situată la extremitatea sudică a lanțului Belledonne, Chamrousse este cunoscută în principal ca o stațiune de schi alpin (1 400 m - 2 250 m) aflată în apropiere de Grenoble. De asemenea, dispune de pârtii de schi fond (44 km) pe platoul Arselle (1 650 m) și numeroase trasee de drumeții accesibile familiilor pe timpul verii (lac Achard, lacurile Robert etc.).
La extremitatea zonei Bachat-Bouloud, lanțul Belledonne se încheie printr-o ruptură abruptă la nivelul stâncilor denumite Cime des Fraches, Rocher de l’Homme sau Rocher de Chambre-Chien, cu o cădere de aproximativ 1 000 de metri, dominând valea Romanche în dreptul localității Livet-et-Gavet.
Satul-stațiune este împărțit în mai multe zone urbanizate situate la altitudini diferite: Le Recoin (1 650 metri) Roche-Béranger (1 750 metri) Domaine de l'Arselle (1 700 metri – cunoscut anterior sub numele de Bachat Bouloud)
Aceste zone formează o stațiune de schi caracterizată prin numeroase clădiri rezidențiale și cabane, fiind înconjurate de o vegetație montană dominată în principal de conifere.
Comune limitrofe
Geologie Teritoriul comunei se întinde pe ultimele reliefuri sudice ale lanțului Belledonne, având pante line care permit practicarea schiului.
Situri geologice remarcabile Mai multe situri geologice remarcabile aflate pe teritoriul comunei sunt incluse în Inventarul patrimoniului geologic: „Ophiolitele și cromitele din Chamrousse” reprezintă un sit de interes mineralogic situat în zonele Col des Trois Fontaines și Le Manqué, clasificat cu trei stele în Inventarul patrimoniului geologic. „Depozitele interglaciare de la Arselle”, situate pe teritoriul comunelor Chamrousse și Séchilienne, constituie un sit de interes geocronologic cu o suprafață de 28,22 hectare, clasificat cu trei stele în Inventarul patrimoniului geologic.
Climă Teritoriul comunei Chamrousse se află la o altitudine cuprinsă între 1 370 și 2 448 de metri, cu zona urbanizată situată în principal între 1 600 și 1 800 de metri. Datorită poziționării sale înalte la extremitatea sudică a lanțului Belledonne, stațiunea beneficiază de un strat de zăpadă consistent.
Ninsorile pot fi chiar abundente atunci când perturbările atmosferice vin din nord. Însă, atunci când acestea circulă de la vest spre est sau de la sud spre nord, precipitațiile sunt mai slabe, deoarece se descarcă în primul rând pe masivele prealpine, precum Vercors, sau pe alte masive situate mai la sud .
În 2010, clima comunei era clasificată ca climat montan, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe date colectate în perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o nouă tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat montan sau de margine montană. Comuna se află în regiunea climatică a Alpilor de Nord, caracterizată printr-o pluviometrie anuală cuprinsă între 1 200 și 1 500 mm, distribuită neuniform în timpul verii .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 5,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 1190 mm, cu 8,7 zile de precipitații în ianuarie și 9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comună este de 5,8 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 1219,3 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Fenomene meteorologice specifice Stațiunea este expusă unor furtuni estivale uneori violente, care pot fi însoțite de căderi de grindină. În timpul iernii, fenomenul de foehn poate provoca, ocazional, creșteri bruște de temperatură, determinând o topire rapidă a stratului de zăpadă.
Hidrografie Cursuri de apă Câteva torente mici își au izvorul pe teritoriul comunei înainte de a se vărsa în Romanche, printre care: Pârâul Salinière (sau Arselle) – 2,2 km Pârâul Combarence – 2,3 km Pârâul Moirin – 2,2 km
Lacuri și întinderi de apă Lacul Achard (1 920 m) – situat în zona montană înaltă, ocupă fundul unei depresiuni naturale de tip circ glaciar. Lacurile Robert (2 000 m) – un ansamblu de trei lacuri situate în munții înalți, într-un circ natural: Lacul de vest (cel mai mare, cu o suprafață de 8,5 hectare) Lacul nordic Lacul sudic Trei lacuri artificiale – Vallons, Grenouillère și Lauze, create pentru producerea zăpezii artificiale necesare pârtiilor de schi. Lacul Levetel Lacul des Pourettes
Căi de comunicație Acces pe autostradă Teritoriul comunei Chamrousse se află în apropierea a trei autostrăzi franceze, toate parte din rețeaua AREA/APRR: Autostrada A48 asigură legătura rutieră între aglomerațiile Lyon și Grenoble. Această arteră se conectează la intrarea în aglomerația grenobleză printr-un nod rutier cu A480, apoi cu rocada sudică a Grenoble (Rocade Sud), care, la ieșirea nr. 5 (Eybens), permite accesul către drumul departamental D5, ce duce la Uriage prin Brié & Angonnes, iar apoi la Chamrousse prin D111. Autostrada A41 asigură legătura rutieră între aglomerațiile Grenoble și Geneva. Aceasta se conectează la intrarea în aglomerația grenobleză printr-un nod rutier cu rocada sudică a Grenoble (Rocade Sud), care permite accesul către ieșirea nr. 2 (Gières-Uriage), de unde se ajunge la Uriage prin drumul departamental D524. Autostrada A51 asigură legătura rutieră între aglomerația grenobleză și sudul Franței, trecând prin Col de la Croix-Haute și continuând pe drumul național N75 spre Sisteron.
Acces rutier Drumul departamental D111 permite accesul la Chamrousse dinspre: Saint-Martin-d'Uriage, prin Seiglières Vaulnaveys-le-Haut, trecând pe lângă fosta mănăstire Prémol și prin Col Luitel
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Chamrousse este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Comuna este situată în afara oricărei unități urbane . De asemenea, Chamrousse face parte din aria metropolitană a orașului Grenoble, fiind o comună din coroana urbană. Această arie, care cuprinde 204 comune, este clasificată în categoria ariilor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (excluzând Parisul) .
Utilizarea terenului Ocuparea terenurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța pădurilor și a mediilor semi-naturale (93,1 % în 2018), o proporție relativ echivalentă cu cea din 1990 (93,3 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (33,5 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (32,9 %), păduri (26,7 %), zone urbanizate (4,5 %), spații verzi artificializate, neagricole (2,5 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Riscuri naturale și tehnologice Riscuri seismice Întreg teritoriul comunei Chamrousse este situat în zona de seismicitate nr. 4, la limita zonei nr. 3.
Toponimie Conform site-ului primăriei, numele comunei derivă dintr-un radical preceltic: „calm” sau „chalm”, care ar însemna un platou înalt, lipsit de vegetație și pietros .
Istorie
Numele Chamrousse apare pentru prima dată în 1744 pe o hartă Cassini. Mai departe în timp, se găsește o referință la „Culmen Rupha” (Culmen = vârf în latină; Rupha, poate derivat din rufus = roșcat sau dintr-un toponim local?) într-o donație din 1260. Se pare că vârful era cunoscut de romani: în timpul săpăturilor pentru fundațiile Crucii din Chamrousse, în 1856, au fost descoperite opt medalii, dintre care una datând din vremea lui Nero. Această ipoteză este confirmată și în predica preotului Joubert din Vaulnaveys cu ocazia inaugurării.
Prezența unei cruci pe vârf este atestată încă din secolul al XVII-lea. O cruce de 12 metri înălțime a fost ridicată pe piedestalul actual la 25 august 1856. De-a lungul anilor, a fost de mai multe ori restaurată sau înlocuită. Crucea actuală a fost repoziționată după lucrările de reamenajare a vârfului (telegondolă, noul restaurant) în 2010.
Evul Mediu În 1234 are loc fondarea mănăstirii Prémol, o mănăstire de călugărițe aflată sub tutela Marii Chartreuse. Această fundație a fost creată la inițiativa soției delfinului Guigues André: Béatrix de Montferrat, contesă de Vienne și de Albon, doamnă de Vizille.
Delfina a ajuns la un acord cu canonicii din Oulx și cu domnul Alleman, prior de Vaulnaveys, obținând cedarea drepturilor acestora, pe care le-a transferat apoi noii mănăstiri. La rândul lor, seniorii, nobilii și proprietarii locali au făcut donații similare. Astfel, mănăstirea a fost dotată cu un domeniu vast, incluzând, printre altele, păduri și pășuni situate în masivul Chamrousse (cartierul Gaboureaux, cedat în 1260 de către seniorul din Uriage, Guigues Alleman).
Mănăstirea Prémol adăpostea atunci aproximativ șaizeci de persoane, dintre care 35 de călugărițe, surori și frați auxiliari, servitori și trei călugări cartuzieni însărcinați cu conducerea comunității.
Epoca contemporană Revoluția franceză Locuitorii văilor învecinate, care beneficiau aproape în întregime de dreptul de folosință asupra terenurilor, au intrat în conflict cu mănăstirea. Aceste conflicte au durat timp de cinci secole, până la închiderea mănăstirii în timpul Revoluției Franceze. De aici ar putea proveni și originea denumirilor Bachat Bouloud și lacul Achard:
În 1793, la Prémol nu mai rămăseseră decât trei călugărițe și doi călugări cartuzieni, așteptând lichidarea pensiilor care li se cuveneau.
Mănăstirea și anexele sale sunt astăzi aproape complet distruse, iar doar câteva ziduri erodate mai mărturisesc acea epocă. Totuși, fosta porterie (poarta de intrare) a mănăstirii a fost reabilitată în 2022, după ce fusese afectată de un incendiu în 1989.
Secolul al XIX-lea
În 1825, la Uriage-les-Bains, marchiza de Gauteron, proprietara izvorului de la Uriage, construiește primul stabiliment termal. Afluxul de turiști crește rapid, iar Chamrousse devine o destinație clasică pentru vizitatorii stațiunii. Drumul până la vârf dura între 5 și 6 ore, pe atunci Chamrousse nefiind altceva decât o vastă pășune.
Mai multe turme de animale pășteau în diferite zone: la Balme, le Recoin, Roche-Béranger, Bachat Bouloud, iar în fiecare dintre aceste locuri se afla câte o cabană care adăpostea ciobanii.