Les Magnils-Reigniers este o din vestul Franței, cu 1.461 de locuitori (la data de 1 ianuarie 2022), situată în departamentul Vendée, în regiunea Pays de la Loire. Les Magnils-Reigniers aparține arondisment-ului Fontenay-le-Comte și cantonului Luçon. Locuitorii sunt numiți Magnilais.
Geografie Teritoriul comunei Les Magnils-Reigniers se întinde pe o suprafață de 1.807 hectare. Altitudinea medie a comunei este de 11 metri, cu valori care variază între 0 și 36 de metri.
Les Magnils-Reigniers se află la aproximativ 36 de kilometri nord de La Rochelle, în regiunea rurală Vendée. Teritoriul comunei face parte din Parcul Natural Regional Marais Poitevin. Les Magnils-Reigniers este înconjurată de comunele Péault la nord, Corpe la nord-est, Luçon la est, Triaize la sud, Chasnais la vest și sud-vest, precum și La Bretonnière-la-Claye la nord-vest. Satul se află în sudul departamentului Vendée între:
La Roche-sur-Yon (reședința departamentului), la 30 km nord, Fontenay-le-Comte (reședința arondismentului), la 35 km est, Les Sables-d’Olonne (de asemenea reședință de arondisment), la 54 km vest, și La Rochelle (reședința departamentului vecin Charente-Maritime), la 48 km sud
Coasta atlantică se află la aproximativ 20 de kilometri spre vest.
Climat În 2010, clima comunei este de tip climă oceanică temperată, conform unui studiu al CNRS bazat pe o serie de date ce acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei Franței metropolitane în care comuna este expusă unui climat oceanic și face parte din regiunea climatică Bretania de Est și de Sud, Pays nantais, Vendée, caracterizată printr-o pluviometrie redusă vara și o bună insolație.http://pluiesextremes.meteo.fr/france-metropole/Un-peu-de-geographie.html
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 12,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 13,9 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 782 mm, cu 11,8 zile de precipitații în ianuarie și 6,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteo Météo-France cea mai apropiată, „Sainte Gemme la Plaine_sapc”, situată în comuna Sainte-Gemme-la-Plaine, la 8 km în linie dreaptă,https://fr.distance.to/Les%20Magnils-Reigniers,Vend%C3%A9e/Sainte-Gemme-la-Plaine,Vend%C3%A9e este de 13,0 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 809,1 mm.https://donneespubliques.meteofrance.fr/FichesClim/FICHECLIM_85216001.pdfhttps://donneespubliques.meteofrance.fr/metadonnees_publiques/fiches/fiche_85216001.pdf
Pentru viitor, parametrii climatici estimați pentru comuna în anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism
Tipologie La 1 ianuarie 2024, Les Magnils-Reigniers este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE în 2022. Comuna este situată în afara unei unități urbane.
În plus, comuna face parte din aria de atracție a orașului Luçon, fiind una dintre comunele din zona de influență apropiată (așa-numita „coroană”). Această arie, care cuprinde 13 comune, este clasificată printre zonele cu mai puțin de 50.000 de locuitori.
Utilizarea Terenurilor miniatura|434x434px|Hartă a infrastructurilor și a utilizării terenurilor în comună în anul 2018 (CLC). Utilizarea terenurilor în comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată prin dominarea terenurilor agricole (82,6 % în 2018), în scădere față de anul 1990 (85,8 %). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea:
terenuri arabile: 47,2 %, pajiști: 29,1 %, păduri: 8,5 %, zone urbanizate: 7,4 %, terenuri agricole eterogene: 6,3 %, zone industriale sau comerciale și rețele de transport: 1,5 %.
Evoluția utilizării terenurilor și a infrastructurilor comunei poate fi observată pe diferite hărți cartografice ale teritoriului:
harta Cassini (secolul al XVIII-lea), harta de stat-major (1820–1866), precum și pe hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN din perioada actuală (1950 până în prezent).
Economie
Zonă artizanală: Les Nouelles (în construcție). Laborator Foyer Vendée – materiale medico-chirurgicale și dentare Constructions Métalliques de Vendée – structuri metalice
Istorie Les Magnils-Reigniers își are originile în Evul Mediu, cu un rol clerical marcant (biserică și priorat sub episcopia de la Luçon), având o continuitate socială și arhitecturală vizibilă până în prezent. Evoluția sa reflectă transformări politico-administrative (schimbarea de nume, statut rural) și păstrarea tradițiilor locale documentate în arhive și publicații.
Prima atestare a localității datează din anul 1226, menționată sub numele de „Magnis”
Politică și administrație
Lista primarilor +Lista primarilor succesivăPerioadaNumeleCalitatea/Funcția inițialăObservații1793 – 1797Marie Antoine Mairand1797 – 1799Guillaume Rampillon1799 – 1800Louis Charles François RenaudineauNotar1800 – 1815Guillaume RampillonPilot aviator1815 – 1830Jacques Mairand1831 – 1835Samuel Constant Rampillon1835 – 1838Pierre Debien1838 – 1842François Guittot1843 – 1848Pierre Ballineau1848 – 1860Jacques Ageon1861 – 1871Samuel Constant Ernest Rampillon1872 – 1874Fidèle Ferdinand Marie Boisard1875 – 1892François Augustin Bessière1892 – 1900Pierre Benjamin Balineau1900 – 1904Louis Balineau1904 – 1919Pierre Benjamin Balineau1919 – 1920François Bessière1920 – 1925Pierre Benjamin Balineau1925 – 1935Eugène Rivière1935 – 1942Joseph Deslandes1942 – 1953Pierre NauConsilier general (1951–1970)Primar al orașului Luçon (1953–1971)1953 – 1959Marie-Antoinette Nau1959 – 1971Jules Brois1971 – 1981Michel MoteauDirector școală publică1981 – 1995Georges Normandin1995 – 2001Luc Gautron2001 – 2008Michel Pelletier2008 – 2014Jeanne-Marie PasquierDivers gauche (stânga variată)Pensionară din domeniul spitalicesc2014 – prezentNicolas VannierFără apartenență politicăAdministrator de societate
Evoluția populației Anul19621968197519821990199920062013Locuitori84184284511021326139514431567Quelle: Cassini und INSEE
Obiective turistice
Biserica Saint-Nicolas, distrusă de normanzi în anul 853, clădirea actuală datează din secolul al XII-lea, clasificată ca monument istoric din 1906 Fosta priorie a călugărilor din ordinul Grammont, situată chiar lângă biserică
Literatură
"Patrimoniul comunelor din Vendée.” Flohic Éditions, volumul 1, Paris, 2001, ISBN 2-84234-118-X, paginile 443–445.
Locuri și monumente
Biserica Saint-Nicolas Această biserică a fost incendiată de normanzi în anul 853, în același timp cu catedrala din Luçon. Pe același amplasament, în secolul al XII-lea, a fost reconstruită în stil romanic.
În secolul al XIV-lea, s-a luat decizia de a ridica actualul turn-clopotniță în centrul bisericii. În secolul al XV-lea, a fost construit capul altarului, înlocuind corul romanic și absidelele transeptului.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nava actuală a fost scurtată, fiind eliminată o parte din structura sa originală.
Biserica este clasată ca monument istoric prin decretul din 20 noiembrie 1906.
Note
Vezi și Lista comunelor din Vendée
Categorie:Comune din Vendée