Stelian Olariu () a fost un dirijor român.Dirijorul Stelian Olariu a murit. Avea o activitate de 55 de ani la ONB, 29 ianuarie 2017, Digi24.ro.

Biografie S-a născut în casa care astăzi este Școala Generală din Parța, tatăl său fiind învățător și mai târziu directorul școlii. Stelian Olariu a fost botezat la Biserica Ortodoxă Română din aceeași localitate în ziua de 9 decembrie 1928 primind numele de botez Stelian Remus Nicolae. Părinții: Gheorghe și Iuliana. Căsătorit cu Gabriela Olariu. A urmat cursuri de vioară la Timișoara la clasele profesorilor Iosef Braudeis, Ion Munteanu și Adelaida Iancovici, apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timișoara, unde a avut ca profesori mari personalități din viața muzicală: Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Liviu Rusu, Mircea Hoinic, Cornel Givulescu, Ion Țiculescu, Silvia Humița.

În 1950 vine la București pentru a studia la Conservatorul "Ciprian Porumbescu” pedagogie și dirijat coral cu alte mari nume ale învățământului muzical românesc: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Șerfezi.

După absolvire, în 1952 este angajat ca dirijor și înființează Corul de copii al Palatului Pionierilor din București, pe care îl conduce până în 1966, activând cu acest cor și în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, în concertele vocal-simfonice și cele corale. Cu acest cor a desfășurat o activitate concertistică amplă la București, dar și în alte orașe ale țării: Iași, Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș, Bacău, Constanța. Repertoriul foarte bogat (preclasic, clasic, romantic, contemporan) din creația națională și internațională, colaborările corului cu Filarmonica “George Enescu” pentru lucrări în primă audiție în România, l-au făcut cunoscut pe maestrul Stelian Olariu ca unul dintre cei mai buni dirijori de cor din țară. În această perioadă a compus și tipărit o culegere de cântece pentru copii, apărută în două ediții, care să asigure pregătirea vocală de la vârste foarte fragede.

În paralel, din anul 1956 înființează un Cor studențesc la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” din București, obținând succese și premii pe țară la toate concursurile și festivalurile la care a participat. Din 3 ianuarie 1962 este dirijor al corului Operei Naționale din București și datorită programului de lucru epuizant este nevoit să renunțe cu mari regrete la activitatea sa alături de corul studențesc, deși la acea vreme visul tânărului dirijor Stelian Olariu era să aibă „corul lui”, înființat și format cu propria muncă.

Încă din stagiunea 1961 – 1962 lucrează împreună cu maestrul Gheorghe KulibinGheorghe Kulibin – n. 23 martie 1881 – d. 17 septembrie 1963. Născut la Sankt Petersburg a fost maestrul corului Operei Naționale din București în perioada 1943 – 1963. la premiera operei Năpasta de Sabin Drăgoi – Sâmbătă 23 decembrie 1961 (Premiera absolută: 1927), dirijor Egizio Massini, regia Eugen Gropșeanu și la opera Cavalerul rozelor de Richard Strauss – Sâmbătă 30 iunie 1962 (Premieră: 1929), dirijor Mihai Brediceanu, regia Jean RânzescuJean Rânzescu - n. 30 iunie 1909 – d. 11 martie 1996 a fost tenor, regizor de operă și profesor de canto român..

În stagiunea în care a fost angajat în cadrul Operei Naționale din București cu contract provizoriu din 3 ianuarie 1963, (stagiunea 1962 - 1963), dirijorul Stelian Olariu s-a hotărât să se întoarcă la corul Casei de Cultură a Studenților, dar la rugămințile maestrului Gheorghe Kulibin care era grav bolnav, acceptă să lucreze în continuare cu corul Operei pentru un important turneu al operei bucureștene, invitată la sărbătorirea semicentenarului Teatrului des Champs Elysees, celebra sală de spectacole din Paris. Cu acest prilej au fost alese titluri reprezentative din repretoriu, cântate de cei mai buni soliști ai momentului.

S-a cântat din nou în capitala Franței, după aproape trei decenii, Oedipe-ul enescian, la prima dintre cele două reprezentații, pe 21 mai 1963, aflându-se în sală libretistul Edmond Fleg. Celelalte două titluri alese pentru acest eveniment au fost Bărbierul din Sevilla și Cavalerul rozelor.

Printre cei mai lăudați artiști români s-au numărat: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Valentin Teodorian, Magda Ianculescu, Arta Florescu, Ladislau Konya, Ioan Hvorov, sub bagheta dirijorului Mihai Brediceanu.

Tot în stagiunea 1962 – 1963 a lucrat la opera Manon de Jules Massenet – Duminică 11 noiembrie 1962 (Premiere: 1895, 1901), dirijor Cornel Trăilescu, regia Eugen Gropșeanu.

A urmat o premieră absolută în România, Logodnă la mânăstire de Serghei Prokofiev – Sâmbătă 7 iulie 1963, dirijor Egizio Massini, regia Hero Lupescu, maeștrii de cor Gheorghe Kulibin și Stelian Olariu.

Maestrul Kulibin moare în urma unei grele suferințe la 17 septembrie 1963 iar de atunci, cariera dirijorală a maestrului Stelian Olariu este definitiv legată de corul Operei, deși până în anul 1966 a continuat să dirijeze și Corul de copii al Palatului Copiilor.

Astfel, sub îndrumarea sa, Corul Operei Naționale a participat în peste 150 premiere și reluări, rămânând în amintirea publicului din capitală, din țară și de peste hotare cu prestații de excepție.

Sub îndrumarea maestrului Stelian Olariu corul Operei Naționale București a participat și la nenumărate concerte aniversare, gale și promenade, înregistrări la Radio și Electrecord, și filmări la TVR.

A compus și prelucrat colinde și piese corale reunite într-o culegere intitulată „Colinde și coruri liturgice”. Culegerea apărută la București în ediție limitată în 2008 și 2010 cuprinde piese care au fost interpretate în concerte timișorene ale corului „Ion Românu” condus de maestrul Diodor Nicoară, dirijor al Filarmonicii Banatul, în „Festivalul internațional muzical Bemus” de la Belgrad, precum și în concertele de mare prestigiu susținute de „Corala Sursum Corda” la „Festivalul coral internațional Giovanni Pierluigi da Palestrina”, organizat de Vatican în Catedrala Sant Ignazio din Roma.

De asemenea, unele dintre aceste piese au fost prezentate în concert de „Corul Radiodifuziunii” sub conducerea maestrului Dan Mihai Goia, de „Corul Filarmonicii George Enescu” la Ateneul Român, cor dirijat de maestrul Ion I. Pruner. Au fost prezentate în primă audiție la concertele de Crăciun ale „Corului Operei Naționale din București”, pe scena Operei. Unele au fost cântate la Paris și în alte orașe ale Franței de către „Corul de cameră al Filarmonicii Moldova” dirijat de profesorul universitar Ion Pavalache, de asemenea în concertele „Corului Filarmonicii Oltenia” condus de profesorul și compozitorul Alexandru Racu.

Au fost imprimate la Radio de către „Corul Preludiu” sub conducerea mestrului Voicu Enăchescu și „Corul de copii al Radiodifuziunii”, dirijat de Eugenia Văcărescu-Necula.

Din rândurile de mai sus se observă că activitatea artistică a maestrului Stelian Olariu se identifică practic, cu istoria Operei Naționale București pe parcursul ultimilor 55 de ani. În tot acest răstimp a fost omul care a educat generații de coriști profesioniști ai operei.

Este dirijorul cu cea mai lungă activitate artistică din lume, susținută continuu în aceeași instituție, dedicându-și întreaga viață instruirii aceluiași cor de operă.

Premii și distincții Pe parcursul carierei artistice i s-au recunoscut meritele prin acordarea unor diplome și distincții: Distincții conferite de către Președinția României pentru merite deosebite în activitatea muzicală și „Arta Spectacolului” Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1179. Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de „Cavaler” - 06.XII.2001.

Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de „Comandor” - 26.II.2003.

Ordinul Național „Serviciul Credincios” în gradul de „Ofițer” - 02.09.2009.

Diplome acordate de Opera Națională București Diploma de Excelență pentru creație și dăruire artistică în spectacole de operă și balet la 50 de ani de la inaugurarea actualului edificiu.

Diploma „George Stephănescu” la împlinirea a 80 de ani de la instituționalizarea Operei Naționale - 2001.

Diploma de Excelență pentru întreaga activitate depusă în slujba dezvoltării vieții artistice și muzicale românești cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la instituționalizarea Operei Naționale Române – 08.XII.2006.

Alte diplome și premii Diplomă pentru înalt nivel artistic și deosebite performanțe ale corului Operei române acordată de Colegiul Criticilor Muzicale – A.T.M. în 1987.

Premiul pentru întreaga activitate desfășurată în slujba artei corale românești conferit de Uniunea Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din România – 21.XII.1996.

Premiul criticii muzicale “O viață dedicată muzicii” pentru întreaga activitate artistică acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România și Colegiul Criticilor Muzicali – 13.II.1999.

Premiul de excelență pentru întreaga activitate artistică acordat de fundația Oedip în Martie 1997 și Noiembrie 1998.

Lista premierelor la care a lucrat Stelian Olariu pe stagiuni, începând din anul 1963

Stagiunea 1963-1964:

Bal mascat de Giuseppe Verdi – Joi 14 noiembrie 1963 (Premiere: 1887, 1915, 1923), dirijor Egizio Massini, regia Jean Rânzescu;

Motanul încălțat de Cornel Trăilescu, premieră absolută – Duminică 22 martie 1964, dirijor compozitorul, regia Hero Lupescu.

Stagiunea 1964-1965:

Pelleas și Melisande de Claude Debussy, premieră absolută – Marți 8 septembrie 1964, dirijor Mihai Brediceanu, regia George Teodorescu;

Prometeu de Doru Popovici, premieră absolută – Miercuri 16 decembrie 1964, dirijor Mircea Popa, regia Eugen Gropșeanu;

Galileo Galilei de Corneliu Cezar, premieră absolută – Miercuri 16 decembrie 1964, dirijor Mircea Popa, regia Eugen Gropșeanu;

Întoarcerea din adâncuri de Mihail Jora, premieră absolută – Miercuri 12 mai 1965, dirijor Iosif Conta, coregrafia Oleg Danovski.

Stagiunea 1965-1966:

Cosi fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart – Miercuri 3 noiembrie 1965, dirijor Mircea Popa, regia Hero Lupescu;

Don Carlos de Giuseppe Verdi – Duminică 30 ianuarie 1966, dirijor Tommaso Benintende Neglia, regia Eugen Gropșeanu.

Stagiunea 1966-1967:

Lohengrin de Richard Wagner – Vineri 3 martie 1967 (Premiere: 1898, 1921), dirijor Mircea Popa, regia Jean Rânzescu;

Răscoala de Gheorghe Dumitrescu – Vineri 17 martie 1967 (Premieră:1959), dirijor Mircea Popa, regia Hero Lupescu.

Stagiunea 1967-1968:

Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart – Vineri 17 noiembrie 1967 (Premiere: 1899, 1936), dirijor Mircea Popa, regia Hero Lupescu;

Apus de soare de Mansi Barberis – premieră absolută, Sâmbătă 30 decembrie 1967, dirijor Paul Popescu, regia Jean Rânzescu;

Liliacul de Johann Strauss-fiul – Luni 11 martie 1968, (Premiere: 1891, 1930), dirijor Cornel Trăilescu, regia Jean Rânzescu și un debut în repertoriul individual al dirijorului Stelian Olariu în „Studio preclasic” – Duminică 17 martie 1968.

Stagiunea 1968-1969:

Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach – Vineri 29 noiembrie 1968 (Premiere: 1909, 1925), dirijor Paul Popescu, regia Hero Lupescu;

Don Pasquale de Gaetano Donizetti – Vineri 16 mai 1969 (Premieră: 1910), dirijor Constantin Bugeanu, regia Jean Rânzescu.

Stagiunea 1969-1970:

Decebal de Gheorghe Dumitrescu – premieră absolută Sâmbătă 4 octombrie 1969, dirijor Paul Popescu, regia Jean Rânzescu;