right|310px|thumb|Luna de Sus pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 082) Luna de Sus, mai demult Lona Săsească, colocvial Lona, (în , în ) este un sat în comuna Florești din județul Cluj, Transilvania, România.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 082), localitatea apare sub numele de „Szász Lona”.
Prezentarea satului right|310px|thumb|Valea Lonii A fost atestat documentar în anul 1298, sub numele Lonna. Între anii 1330-1652 apare cu numele Lona, iar apoi, până în 1896, ca Szászlóna (Lona Săsească). Între 1896-1919 numele oficial a fost Magyarlona (Lona Ungurească). Din 1919 până în 1925 s-a numit Lona Săsească, iar din 1925 până azi Luna de Sus. Prima atestare documentară a localității Luna de Sus este într-unul din actele capitului la 13 ianuarie 1298, în timpul episcopului romano-catolic al Alba Iuliei Petru Monoszló (1271-1307), fratele voievodului Transilvaniei Ladislau Kán al II-lea (1296-1315). Înainte de această dată satul era în proprietatea mănăstirii Garab din comitatul Nograd, de la care este cumpărat de către banul Mikud, în același an 1298. “Noi, capitulul Bisericii Sfântului Arhanghel Mihail din Alba Iulia în Transilvania, facem cunoscut tuturor cărora se cuvine că venerabilul părinte Petru, din mila lui Dumnezeu episcop al Transilvaniei, prelatul nostru, care cu o necurmată râvnă a sporit starea bisericii fericitului Mihail și se străduiește să-i sporească din zi în zi moșiile... și gândindu-se el la folosul ce l-ar aduce pământul și satul numit Lona [terra et villa Lonna vocata], ce se află între pământurile și moșiile episcopale Gilău și Florești [Gyalu et Fenes] și încheind o înțelegere de schimb pentru acest pământ sau sat Luna de Sus (Lona) le-a dat și le-a transmis în schimb banului Mykud.
Satul Luna de Sus (cod SIRUTA 57724) este așezat în centrul județului Cluj, la o distanță de 12 km vest de municipiul Cluj-Napoca, la intersecția paralelei de 46°44’ 34” latitudine nordică cu meridianul de 23°26’10” longitudine estică. Satul se învecinează cu localitățile Florești (3,8 km distanță), Suceagu (6,1 km distanță), Gilău (4,2 km distanță), Someșu Rece (5,1 km distanță), Stolna (4,5 km distanță) și Vlaha (9,3 km distanță). Din punctul de vedere al distribuirii gospodăriilor în teritoriu, Lona este un sat linear așezat de-a lungul drumului.
Aceste teritorii au fost locuite din timpuri străvechi, fiind în apropierea castrului roman de la Gilău, a cetății fetei de la Florești, și pe drumul dintre Clujul medieval și cetatea Lita. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea sașii mai puteau fi întâlniți în sat. În Evul Mediu sat săsesc, aparținând domeniului funciar episcopal din Gilău. Cu începere din sec. XVII sașii au fost treptat maghiarizați.
Localitatea este așezată de-o parte și de alta a DJ 107M (care face legătura între DN1 și DN75, ajungând la Aiud), la o distanță de 12 km vest de municipiul Cluj-Napoca, pe Valea Lonii (numită și Valea Feneșului), care izvorăște de pe teritoriul satului Plopi din comuna Valea Ierii și se varsă în Someșu Mic, după ieșirea din sat. Suprafața satului este traversată de DN1, la nord de intravilan. Someșul Mic își are cursul mai spre nord. Autostrada "Transilvania", București – Brașov-Borș-Budapesta (A3) trece pe la vest de vatra satului. Lungimea autostrăzii pe teritoriul satului este de circa 3,5 km, suprafață totală de peste 550000 mp lățimea platformei este de 26 m, partea carosabilă 7,5m X 2, fundația este din piatră spartă. În zona Șesul de Sus-Chișter este un pod cu 15 piloni.
Suprafața satului este de 1586 ha, dintre care 1155 ha proprietate privată, 555 ha teren arabil, 443 ha pășuni, 261 ha fânațe, 9 ha livezi și 197 ha păduri (potrivit Recensământului general agricol din anul 2002).
Teritoriul satului Luna de Sus se încadrează în Podișul Someșean, parte componentă a Depresiunii Transilvaniei. Suprafața satului se înscrie în cadrul unităților de relief joase, depresionare cu versanți deluroși asimetrici. Pot fi identificate două unități geografice pe teritoriul satului : Culoarul Săvădisla – Luna de Sus și Culoarul văii Someșului Mic. Acad.Grigor Pop enumeră între cele 14 unități geografice de pe teritoriul județului Cluj culoarul Săvădisla – Luna de Sus, un golf geologic închis de Masivul Feleacului, Culmea Sândului și Culmea Petrești în partea estică și nord-estică, în sud și vest dezvoltându-se până la Muntele Mare și Munții Gilăului, iar în nord prezentând o anumită deschidere către Culoarul Someșului Mic.Trecerea din cele două depresiuni alungite (Iara și Hășdate) în Culoarul Someșului Mic se realizează prin intermediul Culoarului Săvădisla – Luna de Sus.Culoarul văii Someșului Mic se caracterizează printr-un relief acumulativ care se compune din două nivele. Suprafața satului se înscrie în subetajul forestier al stejarului.Pădurile naturale sunt alcătuite din carpeni în amestec cu o serie de arbuști cum ar fi păducelul, alunul, etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna de Sus a fost descoperită în 28 mai 1939 de către botanistul Nyárády Antal, un exemplar unicat de Hieracium X auriculoides Lang. var. lapathum Nyar, plantă erbacee cu flori galbene-purpurii și cu frunze mici, acoperite cu peri lungi, care crește pe pășuni și fânețe naturale, se păstrează în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, în Herbarul Nyárády. Altitudinea medie este de 400 m. Vatra satului se prezintă ca o depresiune. Există mai multe străzi: Principală sau Mare, Mică, Morii, Florilor, Urușagului, Drevelor, Întreprinzătorilor, Șicator sau Moghioroșcut (toate asfaltate în anul 2009) și Gilăului sau Lăbuț (încă neasfaltată).
Din punct de vedere administrativ, Luna de Sus aparține comunei Florești, din anul 1950, până la care era comună de sine stătătoare, având arondat și satul Stolna și pentru un timp și Vlaha.
Pe teritoriul satului s-au descoperit unelte ce datează din paleoliticul superior: un răzuitor din silex și 2 topoare. După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost colonizată cu sași de către episcopul romano-catolic al Alba-Iuliei, stăpânul domeniului din care satul făcea parte. Pe teritoriul satului, zona Ordög Árok - Kistér în cadrul cercetărilor preventive pe tronsonul 2 B al Autostrăzii Transilvania. . . au fost efectuate săpături arheologice între anii 2004-2006. A fost descoperită o mică fortificație. Cel mai probabil ar fi ca fortificația să aparțină primei vârste a fierului, inclusă în categoria fortificațiilor de refugiu. De asemenea a fost descoperită o așezare din epoca bronzului și mici fragmente ceramice atipice, datând cel mai probabil de la sfârșitul mileniului III înainte de Hristos. Legendele vorbesc despre o mare comoară, care s-ar afla ascunsă în hotarul satului Luna de Sus în locul numit Kincses domb (dâmbul comorii). Toate încercările de dezgropare a acestei comori rămânând fără rezultat până astăzi, zădărnicite de o forță nevăzută.
În secolul al XVIII-lea Luna de Sus era un centru de olărit, între anii 1701-1767 fiind pomeniți 15 meșteri: Fazakas Mihaly (1701), Szados István (1727), Fazakas Mihaly, Fazakas János, Varga Mihály, Váradi György, Bányai János, Német János, Ferencz István (1737), Ziláhi György, Kis János (1740), Henric György (1747), Ferentz György, Georgius Ferenc (1767), Joannes Papp.Din nefericire nu s-a păstrat nici un obiect lucrat de aceștia.
La 22 mai 1660 pe teritoriul satului are loc lupta dintre principele Gheorghe Rakoczi II și oastea turcească. Teritoriul satului a fost pustiit și mulți locuitori au fost luați prizonieri.În anul 1965 a fost descoperită în zona pârâului Sânaslău din Florești o sabie cu inscripție arabă pierdută de turci în lupta din 1660.
În 1720 la recensământul din timpul Sancțiunii pragmatice în Lona Săsească erau 24 de capi de familie, locuitori de drept. În timpul recensământului dintre 1784-1787 satul avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori. Cel mai mare număr de locuitori au fost înregistrați la recensământul din 1977, 2264 locuitori. În 1737 exista școală elementară în Luna de Sus, limba de predare era maghiara.
Există tradiția că ar fi trecut pe aici Nicolae Bălcescu(1848) și Avram Iancu(1852), în drumurile lor.
În noaptea de 24 iunie 1926 s-a produs o rupere de nori care a distrus aproape în întregime această comună. Ploaia torențială a durat 2 ore, apa a ajuns la 2 metri, albia văii s-a mutat prin mijlocul satului, toate podurile peste vale au fost rupte, 120 de case au fost ruinate sau mânate de apă, au murit 7 locuitori și peste 250 de vite s-au înecat. Doar 19 familii au rămas nepăgubite. Episcopul Nicolae Ivan (1921-1936) a organizat o colectă pentru cei afectați din Luna de Sus, contribuind el însuși cu o importantă sumă.
Prin dictatul de la Viena, granița dintre Ungaria și România a fost fixată la 2 km de marginea satului. Astfel luna de Sus devine localitate de frontieră între 1940-1944. Circa 1/3 dintre români s-au refugiat în aveastă perioadă, în special în satul Vlaha. Între 9-12 octombrie 1944 pe teritoriul satului s-au dat lupte grele, în care a căzut un număr necunoscut de ostași. Unii sunt înmormântați în cimitirul ortodox, iar 13 (se cunosc numele a 11 dintre ei) în curtea bisericii reformate. Aici a fost înălțat, în memoria lor, în anul 2000 un monument tombal. De asemenea a fost dezvelită o placă comemorativă în biserică, întru cinstirea eroilor satului. Cu ocazia Paștilor din anul 2010 pe dealul ce mărginește la sud vatra satului a fost instalată o cruce metalică cu inscripția: În amintirea eroilor. În același an a fost dezvelită și sfințită o placă comemorativă și crucea de la mormântul preotului martir Grigore Danciu, ucis de trupele hortyste în retragere în octombrie 1944 și înmormântat înaintea bisericii.
În luptele din primul război mondial au pierit 5 ostași români din Luna de Sus. În memoria lor a fost înălțată, de către Liceul de fete Regina Maria din Cuj, în 1938, o troiță din lemn de stejar în fața bisericii ortodoxe, un număr de 21 de locuitori ai satului, români și maghiari au căzut pe câmpurile de luptă în cel de-al doilea război mondial.
Școala confesională reformată a funcționat între 1730-1896, fiind cunoscute numele a 16 învățători. Clădirea ei construită în 1895 există și astăzi. Școala confesională ortodoxă a funcționat din prima jumătate a sec. al XIX-lea până în 1907, aici desfășurându-și activitatea cel puțin 3 învățători. În ambele cazuri învășătorul confesional era și cantor al bisricii.
Satul beneficiază de o școală cu clasele I-VIII (director prof. Răzvan Crișan, specialitatea istorie)și de o grădiniță cu program prelungit (ambele cu secție română și maghiară, școala are mai multe corpuri de clădiri, datând din 1895, 1936, 1969 și unul care va fi dat în folosință în 2011), cămin cultural, dispensar cu cabinet medical de familie și cabinet stomatologic, farmacie, ghișeu poștal. De asemenea, teritoriul este dotat cu curent electric, apă potabilă, canalizare, gaz metan, rețea de telefonie, televiziune prin cablu.