Carlo Alberto Scarpa (Veneția, 2 iunie 1906 – Sendai, 28 noiembrie 1978), desenator, arhitect și profesor universitar, fruntaș al arhitecturii moderne.
Biografia
Născut în Veneția, pe data de 1 iunie 1906, Carlo Scarpa își petrece copilăria în Vicenza, unde termină Institutul Tehnic, în anul 1919. Își continuă studiile la Academia de Arte din Veneția, devenind asistentul arhitectului venețian Vincenzo Rinaldo, iar apoi colaborator al artizanilor sticlei de Murano.
În 1926 după obținerea diplomei în desen arhitectonic, devine profesor al Universității IUAV, fondată în același an. Concomitent, lucrează pentru firma de sticlărie artistică „Cappellin”, din Murano. Din 1936 până în 1947 este consilier artistic la atelierul de sticlă de Murano al lui Paolo Venini. În această perioadă se interesează în deosebi de arta japoneză, de stilul caracteristic Secesiunii vieneze reprezentat de artiști precum Hoffmann, Loos și Wagner, mai apoi de arhitectura organică a canadianului Frank Lloyd Wright. A creat opere artistice din sticlă. Între 1972 și 1974 a fost directorul universității IUAV.
În anul 1936, obține prima sa intervenție artistică importantă, în cadrul Universității Ca' Foscari din Veneția, unde se va întoarce după douăzeci de ani, în 1956, pentru a-și modifica prima creație.
În 1948, cu ocazia unei expoziții retrospective dedicată artistului Paul Klee începe colaborarea cu Bienalele Venețiene care îl afirmă ca maestru al artei de a prezenta arta. Scarpa participă la numeroase expoziții naționale și internaționale la Londra, New York, Madrid și Paris.
În 1956, după obținerea Premiului Național Olivetti penrtru arhitectură, i se comisionează spațiul expozitiv Olivetti din Piața San Marco a orașului natal. În același an este acuzat de profesarea ilegitimă a meseriei de arhitect, iar succesivul proces reprezintă punctul culminant al controversei pe acest subiect. Acestor discuții li se pune sfârșit abea după moartea artistului, prin acordarea Diplomei Honris Causa pentru arhitectură. Carlo Scarpa s-a stins din viată în urma unui accident (împiedicându-se de o treaptă), în Sendai, în anul 1978.
Caracteristicile arhitectonice ale artei lui Carlo Scarpa
Arhitectura lui Carlo Scarpa se bazează pe trei teme fundamentale: atenta proiectare, plecată de la reflexii vizuale, așadar de la un desen pregătitor; amenajarea minuțioasă a spațiilor expozitive și profundul respect pentru arhitectura antică, evident în restaurarea clădirilor sau realizarea unor noi proiecte într-un context antic.
Desenele pregătitoare În desenele sale pregătitoare, Scarpa își materializează ideile și profundele reflexii într-o serie de elemente presentate până în cele mai mici detalii, care dădeau dovadă de faptul că oprele sale nu trebuiau să fie doar frumoase, ci și, pe cât posibil, funcționale.
Muzeele Scarpa amenajează spațiile expozitive plecând de la elementul pe care îl consideră cel mai important pentru a putea valoriza operele prezente în muzee: lumina. Lumina devine astfel elementul fundamental pentru a înțelege și a face înțelese aceste opere, încadrându-le într-un spațiu neutru, ideal pentru contemplare.
Restaurări Carlo Scarpa avea o uimitoare capacitate de a înțelege contextul arhitectonic preexistent, iar acest punct de forța este dovedit de toate operele sale de restaurare, prin care a creat un dialog între arhitectura antică și cea modernă.
Opere
Printre operele de exceptională valoare artistică ale lui Scarpa se numără reședințe private, monumente, muzee, intervenții în cadrul multor clădiri publice și magazine, biserici și faimoase sculpturi.
Reședințe Casa Balboni, Veneția, 1964-1974 Casa Bellotto Casa Carlo Scarpa Casa Curto Casa și biroul Gallo Casa si biroul Scatturin Casa Giacomuzzi Casa Golin Casa Ottolenghi, Bardolino (Verona), 1974-1979 Casa Pelizzari Casa Romanelli Casa Simoncini Casa Veritti, Udine, 1955-1961 Casa Zentner Grădina casei Guarnieri Vila Bortolotto Vila Palazzetto
Monumente Mormântul BrionG. Pietropoli, E. Renai, C. Zanarotti, Carlo Scarpa. La tomba Brion, Cap. IV, p.10, San Vito d'Altivole (Treviso), 1969-1978
Monumentul comemorativ al celei de-a doua aniversări a masacrului din Piața Lojei din Brescia, 1974-1976, 1977 Mormântul Capovilla, Veneția Mormântul Galli Genova, proiectat între anii 1976 și 1978, realizat post mortem (1981) Mormântul Rinaldo-Lazzari, Quero (BL), 1960 Mormântul Veritti, Udine Mormântul Zilio, Udine, 1960
Muzee Bienala XXV: Pavilionul cărții, Veneția Galeria de arta modernă Cavallino Veneția Galeria Uffizi Florența, 1953-1960 Gleriile Academiei, Veneția Grădina sculpturilor, Veneția Gipsoteca Canoviană, Possagno (Treviso), 1955-1957 Muzeul Correr, Veneția, 1952-1953, 1957-1969 Muzeul armelor al Castelului Brescia, 1971-1978, completat post mortem Muzeul civic din Castelvecchio, Verona, 1956-1964 Muzeul Revoltella Trieste, 1963-1978, completat post mortem Pavilionul Venezuelei, Veneția, 1953-1956 Palatul Abatellis (Galeria Regională din Sicilia), Palermo, 1953-1954
Clădiri
miniatura|right|Boiserie, Ca' Foscari 1956
Sala Manlio Capitolo Banca Catolică a Veneției din Treviso Banca Populară din Gemona del Friuli, Gemona (Udine), 1978 - 1984 Banca Populară din Verona, Verona, 1973-1982 completata post mortem Bienala XXVI: intrarea, Veneția Campingul Fusina, Fusina (Veneția), 1957-1959 Fundația Masieri, Veneția, 1968-1983 Fundația Querini StampaliaTiziana Bottecchia, "Finnegans12. percorsi culturali", p.17, Veneția, 1961-1963 Hotel Minerva, Florența, 1958-1961 Intrarea Facultății de Arhitectură IUAV - sediul Tolentini (al III-lea proiect), Veneția, 1966-1985 Palatul Chiaramonte Steri - Sediul rectoratului Universității din Palermo; 1973-1978 Sala consiliului, Parma, 1955-1956 Sediul La Nuova Italia Editrice Universitatea Ca' Foscari, restaurarea și Sala Mario Baratto, Veneția, 1935-1937; 1955-1956 Universitatea Ca' Foscari, portalul sediului Facultății Umaniste și de Filozofie, Veneția, 1976-1978, realizat post mortem
Biserici Biserica Nostra Signora del Cadore, Borca di Cadore (BL), 1956-1961 Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, Firentuola (FI), 1955-1966
Magazine Caffè Lavena Cantina Institutului Etnologic (Zona degustării) San Michele în Adige (TN), 1964 1966 Magazinul “A la piavola de franza” (îmbrăcăminte), Veneția Magazinul Gavina, Bologna, 1961-1963 Magazinul Nobili, Guastalla (RE), 1977 Magazinul Olivetti, Veneția, 1957-1958 Magazinul Salviati, Veneția, 1958 - 1960
Sculpturi Sculptura Asta, Monselice (Padova), 1968 Sculptura Crescita, Monselice (Padova), 1968 Sculptura Diedro- Lente Contafili, Monselice (Padova), 1968 Sculptura Erme, Monselice (Padova), 1968 Sculptura Meridiana, Monselice (Padova), 1968
Premii Premiul Olivetti, 1956 Marele Premiu al Juriului Internațional la trienala din Milano, 1960 Premiul Național IN-ARCH pentru restaurarea și amenajarea Palatului Abatellis, Roma, 1962 Premiul Presidenza della Republica pentru arhitectură, 1967 Titlul de membru al Royal British Institute of Design, 1970 Titlul de membru al Academiei Olimpice din Vicenza, 1973 Titlul de membru al Fundației Pierre Chareau din Paris, 1975 Titlul de membru al Academiei Sfântului Luca din Roma, 1976
Note
Bibliografie Peter Noever (a cura di): Carlo Scarpa — the other city: the working method of the architect with the tomb Brion in S. Vito d’Altivole as an example / Carlo Scarpa — die andere Stadt, catalogo esposizione MAK 1989/90, Ernst, Berlino 1989, ISBN 3-433-02300-X. Orietta Lanzarini, Carlo Scarpa. L’architetto e le arti. Gli anni della Biennale di Venezia. 1948—1972, Venezia 2003. Peter Noever (a cura di): Carlo Scarpa. Das Handwerk der Architektur / The Craft of Architecture, catalogo esposizione MAK 2003, Hatje Cantz, Ostfildern-Ruit, 2003. Luca Marz, Carlo Scarpa. Il giardino delle Sculture, Padiglione Italia, Venezia (1952) in Costruire in laterizio, n. 118, luglio-agosto 2007. Maria Antonietta Crippa, Scarpa, il pensiero, il disegno, i progetti, Milano, Jaca Book, 1984. Francesco Dal Co e Giuseppe Mazzariol, Carlo Scarpa 1906-1978, Milano, Electa, 1984. Francesco Dal Co e Prosdocimo Terrassan, Carlo Scarpa. La fondazione Querini Stampalia a Venezia, Electa, 2006. Erilde Terenzoni, Carlo Scarpa. I disegni per la Tomba Brion, Inventario, 2006. Mauro Pierconti, Carlo Scarpa e il Giappone, Electa, 2007. Francesco Dal Co, Carlo Scarpa. Villa Ottolenghi, Milano, Electa, 2007. ISBN 978-88-370-4334-6 Sergio Los, Scarpa, Colonia, Taschen, 2009. ISBN 978-3-8365-0758-5 Francesca Mugnai, Edoardo Detti e Carlo Scarpa - Realismo e incanto, 1a ed., Reggio Emilia, Diabasis, novembre 2010, pp. 140. ISBN 978-88-8103-696-7 Franca Semi, A lezione con Carlo Scarpa, Venezia, Cicero editore, 2010. ISBN 978-88-89632-26-0 Guido Guidi, Carlo Scarpa's Tomba Brion, Hatje Cantz Verlag, 2011.ISBN 978-3-7757-2624-5 G. Pietropoli, E. Renai, C. Zanarotti, Carlo Scarpa. La tomba Brion, Editore Faenza Scientifics, 2008. Tiziana Bottecchia, "Finnegans12. percorsi culturali", Revista 3/2008, Silea (TV), L'AMOUR FOU EDIZIONI, 2008. Vezi și Veneția Ca' Foscari Modernism Arhitectură organică Frank Lloyd Wright Design Restaurare Murano
Legături externe Centro Carlo Scarpa, disegni conservati presso l’Archivio di Stato di Treviso Centro Archivi MAXXI architettura , Archivio Carlo Scarpa Fototeca Carlo Scarpa presso il Centro Internazionale di Studi di Architettura Andrea Palladio di Vicenza Archivio digitale di Carlo Scarpa Carlo Scarpa alla Querini Stampalia Carlo Scarpa a Castelvecchio Centenario della nascita , con testi suoi e filmati, bibliografia Carlo Scarpa architetto Gli scritti più significativi su Carlo Scarpa che tendono a chiarire la poetica dell’opera del maestro. Mobili e oggetti progettati da Carlo Scarpa Mostra Carlo Scarpa 2003 (inglese) nel Museum für Angewandte Kunst (MAK) Vienna Centre Canadien d’Architecture Exhibition Carlo Scarpa, Architect:Intervening with History
Categorie:Arhitecți italieni Arhitectură modernistă Categorie:Nașteri în 1906 Categorie:Nașteri pe 2 iunie Categorie:Decese pe 28 noiembrie Categorie:Decese în 1978 Categorie:Decese în Japonia Categorie:Oameni din Veneția