Cetinje (chirilic: Цетиње; pronunțat: , Ță-tin-ie) este un oraș din Muntenegru. Este considerat capitală istorică a Muntenegrului (Приjестоница / Priestonița), în care se află și reședința oficială a președintelui muntenegrean. Conform rencesământului din 2011, orașul are o populație de 18.482 de locuitori (inclusiv suburbiile).
Cetinje a fost fondat în secolul al XV-lea. În prezent este un centru cultural și religios a Bisericii Ortodoxe Sârbești, în primul rând datorită faptului că orașul adăpostește un mare număr de monumente istorice, biserici, piețe etc.
Nume În muntenegreană și sârbă orașul este cunoscut ca Цетинѣ / Cetině (alfabetul vechi) sau Цетиње / Cetinje (varianta actuală); în italiană ca Cettigne; în greacă ca Κετίγνη (Ketígni); și în turcă ca Çetince (Centinge). În latină e Cetinia.
În limba română nu există o variantă proprie a numelui; în consecință se folosește varianta sârbească/muntenegreană latină: Cetinje (se aude și se citește: Ță-tin-ie). În texte apare, la fel, în variantă sârbească/muntenegreană.
Istoria orașului Fondarea orașului a fost favorizată de evenimentele politice, economice și culturale a secolului al XV-lea. Războaiele de cucerire ale Imperiului otoman l-au forțat pe Ivan I Crnojević, conducătorul Principatului Zeta la acel timp, să mute capitala de la orașul-cetate Žabljak într-un loc inaccesibil pentru cuceritori, la Obod în 1475, și curând la poalele Muntelui Lovćen. Pe câmpia Cetinje, în 1482 i-a fost construită curtea regală și 2 ani mai târziu a fost construită și o mănăstire. Construind curtea regală și mănăstirea, o nouă capitală a fost fondată. Numele ei a rămas Cetinje, fiind numită astfel după numele râului Cetina, care curge și astăzi prin oraș. Noua mănăstire a fost numită ca centru religios a Bisericii Ortodoxe, astfel Cetinje a devenit, pe lângă titlul său de capitală, un centru religios desărvârșit unde Đurađ Crnojević (Giuragi Țârnoevici) fiul lui Ivan Crnojević, a fondat prima tipografie a slavilor de sud.
Progresul rapid a dezvoltării capitalei în timpul dinastiei Crnojević a fost întrerupt spre sfârșitul secolului al XV-lea. Principatul Zeta, regiune care a început să fie numită Muntenegru de atunci, a fost redusă la un teritoriu muntos dintre râul Crnojević și Golful Kotor.
În următoarele 2 secole, Cetinje și-a încetinit dramatic dezvoltarea sa. Nimerind adesea în bătaia puștii Veneției și a turcilor, Cetinje a fost expus unor momente de cumpănă în perioada secolelor XVI-XVII. În această perioadă, curtea și mănăstirea dinastiei Crnojević au fost distruse. Numai spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în 1697, Cetinje a început să prospere din nou, sub dinastia Petrović, având-o ca fondator pe Danilo Petrović.
Cea mai importantă preocupare a lui Danilo, și a echipei sale de conducere a fost intensificarea relațiilor de unire în interiorul țării lor. Ei însă, nu au avut timp pentru a-l dedica aspectului și structurii orașului. Numai în timpul conducerii lui Petru al II-lea Petrovici Neagoș a fost atins un progres major și în acest domeniu. În 1838 noua sa rezidență, numită Biljarda ("Biliarda", Casa Biliardului) a fost construită. Cetinje a fost mărit, construindu-se multiple edificii de mari dimensiuni, care au dat și o nouă față orașului.
Independența statului muntenegrean a fost recunoscută de către Congresul de la Berlin (1878), devinând astfel o capitală europeană.
Noile clădiri moderne au fost construite pentru relațiile proaspăt-stabilite cu țările europene. Clădirile consulatelor: franceze, rusești, britanice, italiene și austro-ungare sunt cunoscute ca fiind unele din cele mai frumoase.
Cetinje a făcut un progres major în dezvoltarea sa, pe timpul lui Nicolae I al Muntenegrului, când multiple edificii publice au fost construite. Acestea includ primul hotel, numit ‘Lokanda’, noul palat al prințului, Academia pentru fete și spitalul. În această perioadă au fost construite de asemenea, primele edificii destinate închirierii. Într-un document ce datează din 1860, se spune că Cetinje a avut 34 de gospodării.
Muntenegru a fost proclamat regat în 1910. Acest lucru a avut un impact major asupra dezvoltării de mai apoi a țării. În acele vremuri a fost construită „Casa Guvernului”, edificiul destinat echipei de conducere a regatului. În recensământul din același an, s-a înregistrat o creștere de populație în cea mai mică capitală din lume, înregistrându-se 5.895 de locuitori.
Între 1878 și 1914, Cetinje a prosperat în cele mai diverse domenii. Mulți intelectuali s-au mutat aici, în această perioadă, din celelalte țări slave din Balcani, care la rândul lor au avut o contribuție semnificativă în domenii ca: cultura, știința, literatura, comerțul și politica.
În perioada interbelică (anii dintre cele 2 războaie mondiale), Cetinje și-a extins considerabil teritoriul, și a devenit astfel, centrul regiunii Zeta. Când Parlamentul Muntenegrean a decis mutarea organelor administrative la Titograd (nume dat orașului Podgorița pe timpurile existenței Iugoslaviei, de pe 13 iulie 1946 - 2 aprilie 1992), Cetinje a parcurs o perioadă de criză majoră. Astfel, în ciuda construirii numeroaselor fabrici și uzine, potențialul turistic și șansele de prosperare a orașului pe viitor au fost pierdute.
Populație Cetinje este centrul administrativ al municipiului cu același nume, care are o populație de 18.482. Orașul propriu-zis are 15.137 de locuitori, și este unicul oraș din municipiu cu o populație peste 1.000 de locuitori.
Populația orașului Cetinje (numai în oraș): 1948 - 9.038 1953 - 9.102 1961 - 9.359 1971 - 11.876 1981 - 14.088 1991 - 15.946 2003 - 15.137 2011 - 13.991
Populația municipiului Cetinje (tot municipiul, inclusiv orașul): 1948 - 25.114 1953 - 25.549 1961 - 23.503 1971 - 22.024 1981 - 20.213 1991 - 20.307 2003 - 18.482 2011 - 16.757
Minoritățile etnice în municipiul Cetinje
Minorități etnice (Ultimul recensământ: 2011): Muntenegreni - 15.082 (90,54%) Sârbi - 727 (4,30%) Țigani - 92 (0,58%) Croați - 42 (0,25%) Alții - (4,71%) În total: - 18.482
Cele mai populate localități
Localitățile cu cea mai numeroasă populație (din recensământul din 2003):
Cetinje - 15.137 Bajice (Baițe) - 857 Rijeka Crnojevića (Rieka Țârnoievița) - 216 Zabrđe (Zabârge) - 148
Turism
Potențialul turistic al orașului a fost neglijat numeroși ani după terminarea celui de al doilea război mondial. În schimb, s-a dezvoltat din punct de vedere industrial, cu o industrie de încălțăminte și fabrici de electrocasnice (care au fost închise după colapsul economiei socialiste).
Cetinje posedă de numeroase puncte de interes turistic, ca Mănăstirea Cetinje, Biserica Vlaška (Vlașka) (construită în 1450, cu fațada făcută din butoaie capturate de la inamici), Bilijarda, numeroase muzee, Casa Zetski (un teatru și o clădire ce adăpostea în trecut ambasade străine). Multe ambasade și clădiri administrative au devenit școli de diverse feluri, orașul având o populație cu mulți tineri.
În apropriere de Cetinje se găsește peștera Lipska, care se crede că ar fi cea mai mare din fosta-Iugoslavie. Își are începuturile în satul Lipa și se sfârșește în munții din aproprierea Mării Adriatice. Peștera a fost deschisă pentru turiști, cu participarea unui ghid până în 1967, de atunci este disponibilă numai pentru vizite private.
Transport Cetinje este accesibil din orașul Budva, de pe coastă, sau de pe drumul abrupt dinspre Kotor.
Cultură
Cetinje a fost un centru cultural și educațional ai Muntengrului timp de 5 secole. Aici se găsesc 5 instituții publice de interes: Biblioteca Națională Centrală „Đurđe Crnojević”, Muzeul Național din Muntenegru, Arhivele Naționale, Instituția publică pentru conservarea tezaurului istoric și cultural și teatrul regal „Zetski Dom”. Toate aceste instituții ajută doritorii să acceseze un numeros număr de lucrări și documente literare, și să protejeze clădirile și monumentele de importanță din oraș și din țară. Cea mai veche, și pentru un o mare perioadă de timp, cea mai importantă instituție culturală în oraș este Mănăstirea Cetinje. Tipografiile din Cetinje
Cetinje are o tradiție bogată în domeniul publicării și tipăririi documentelor și a cărților de cele mai multe feluri. Tipografia lui Crnojevići (1492–1496) și cărțile tipărite și publicate de ea, au avut un impact major în viitorul cultural și istoric al Muntenegrului, și de asemenea al altor țări creștin-ortodoxe din Balcani. Însă cea mai mare contribuție o are pentru răspândirea alfabetului chirilic, fapt ce denotă importanța tipografiei în ansamblul cultural și istoric mondial. Au existat mai multe tipografii, care au continuat această tradiție. Acestea sunt: Tipografia Njegoš, ce a funcționat între anii 1833 și 1839 și Tipografia de Stat fondată în 1858. A fost redenumită în 1952. De atunci a rămas cunoscută ca „Obod”.
Din timpul deschiderii lor, până în zilele noastre, tipografiile din Cetinje au publicat peste 3,000 de cărți, o contribuție puțin-spus, majoră, la moștenirea culturală și istorică a Muntenegrului. Prima publicație anuală științifică muntenegreană, Grlica (Gârlița, Turturea), a fost publicată în 1835, în timp ce primul cotidian muntenegrean, ‘Muntenegreanul’,a fost publicat prima oară în 1871. De atunci, 60 de ziare și 30 de reviste au fost publicate. În 1914, orașul având mai puțin de 6.000 de locuitori, Cetinje publica 6 cotidiene pe zi.
Biblioteci
Cele mai vechi biblioteci din Muntenegru, cu cele mai vechi documente și cărți păstrate, sunt localizate în Cetinje. Acest fapt îl face pe Cetinje să fie recunoscut la talie internațională. Cea mai veche bibliotecă este cea a Mănăstirii Cetinje, care a fost deschisă la sfârșitul secolului al XV-lea, în același timp când Tipografia Crnojevići și-a început activitatea. Astăzi, șaptezeci și cinci de manuscrise vechi, scrise cu alfabetul chirilic, patru letopisețe, și numeroase cărți religioase sunt păstrate aici.
thumb|150px|left|Palatul albastru
Prima cameră de citire din Muntenegru, cunoscută și ca „Camera de citire din Cetinje” a fost deschisă în 1896. De atunci, a devenit centrul cultural al lui Muntenegru. Activitatea acestei instituții a fost continuată mai târziu de către Biblioteca Orașului și de „Camera de Citit Petar Petrovic Njegoš”, care oferea peste 63.000 de cărți și volume ale publicațiilor de atunci.
Bibliotecile școlare din Cetinje au de asemenea o tradiție bogată. Biblioteca școlii elementare Njegoš datează din 1834, bibliotecile colegiului teologic și a Institutul pentru fete "Regina Maria" (Carica Marija) datează din 1869, și biblioteca gimnaziului din 1880.
Muzee
Muzeele din Cetinje sunt:
Muzeul Mănăstirii Cetinje Muzeul de Stat Muzeul "Petar Petrovic Njegoš" Muzeul Etnografic Muzeul Industriei Electrice Muzeul de Istorie Muzeul de Artă
Toate muzeele de mai sus, cu excepția Muzeului Mănăstirii Cetinje și a Muzeului Industriei Electrice sunt integrate într-o singură structură, denumită: Muzeul Național din Muntenegru. Atât numărul muzeelor, cât și numărul exponatelor ce se află în ele au adus orașului faimă, fiind uneori numit orașul-muzeu.
Cetinje a fost dintotdeauna un centru cultural. Fiecare al doilea an aici are loc o expoziție de artă numită Bienalul Cetinje. Fondatorul ei este prințul Nikola Petrović, strănepotul regelui Nikola I.
Religie
Cetinje este de asemenea centrul religios al Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe, și a Bisericii Ortodoxe Muntenegrene.
Scaunul Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului este situat la Mănăstirea Cetinje. Scaunul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene e în Capela din cartierul Gruda.
Oameni Macarie, tipograf din sec. al XVI-lea Dado, pictor născut în Cetinje (4 octombrie 1933)
Sporturi
Cele mai populare sporturi în Cetinje sunt: fotbalul, handbalul și baschet.
Fotbal