Barcelona este un oraș în comunitatea autonomă Catalonia, Spania. Este capitala comunității, precum și a comarcei Barcelonès.
Este al doilea oraș ca mărime din Spania și din Peninsula Iberică, după Madrid, și al zecelea din Uniunea Europeană. Zona sa metropolitană numără 5.797.356 locuitori, conform Eurostat, fiind astfel a cincea aglomerație urbană ca populație și cel mai dens populată din Uniunea Europeană. Are un PIB nominal de 142.223 milioane de euro și un PIB nominal per capita de 30.619 euro, reprezentând un PIB PPA (puterea de cumpărare ajustată) per capita de 36.240 euro. Este a doua zonă metropolitană ca activitate economică din Spania, după Madrid, și a 17-a din Europa. Este, de departe, cel mai vizitat oraș din Spania, cu peste 12 milioane de turiști și 35 de milioane de nopți petrecute în 2023, majoritatea (80,8%) fiind vizitatori străini.
Orașul este situat pe malul Mării Mediterane, la aproximativ 120 km sud de Munții Pirinei și de regiunea franceză Occitania, pe o mică câmpie litorală – cunoscută sub numele de Câmpia Barcelona – delimitată de mare la est, de lanțul muntos Collserola la vest, de Râul Llobregat la sud și de râul Besós la nord. Este adesea denumit „orașul comitatului”, reprezentând capitala vechiului comitat al Barcelonei.
Istoria Barcelonei se întinde pe o perioadă de peste patru milenii, de la sfârșitul Neoliticului, când au fost descoperite primele vestigii în zona orașului, până în prezent. Populația sa a fost formată de-a lungul timpului din triburi iberice, romani, evrei, vizigoți, musulmani și creștini. A evoluat de la o mică colonie romană (Barcino) până la a deveni capitala Cataloniei și al doilea oraș ca importanță din Spania, recunoscut internațional pentru economia sa, patrimoniul artistic, cultura, sportul și viața socială.
Barcelona a găzduit diverse evenimente internaționale care au contribuit la dezvoltarea și proiecția sa globală. Cele mai importante au fost Expoziția Universală din 1888, Expoziția Internațională din 1929 și Jocurile Olimpice din 1992. Este, de asemenea, sediul secretariatului Uniunii pentru Mediterană.
Astăzi, Barcelona este recunoscută ca un oraș global datorită importanței sale culturale, financiare, comerciale și turistice. Are unul dintre cele mai importante porturi din Marea Mediterană și este un punct de comunicații major între Spania și Franța, datorită conexiunilor de autostradă și de tren de mare viteză. Aeroportul El Prat, situat la 15 km de centrul orașului, este al doilea aeroport ca trafic din Spania, după Madrid-Barajas, cu peste 52,6 milioane de pasageri în 2019.
Toponimie Originea numelui Barcelona este necunoscută, iar diverse teorii și legende încearcă să o explice. Se știe că a existat un oraș iberic original, aparținând tribului Laietani. Ulterior, acesta a fost cucerit de Gnaeus Cornelius Scipio Calvus și transformat mai târziu într-o colonie romană, pusă sub protecția lui Iulius Cezar și a lui Octavianus Augustus, care a primit numele Colonia Iulia Augusta Paterna Faventia Barcino. Numele a evoluat în Evul Mediu, când orașul era cunoscut sub denumirile Barchinona, Barcalona, Barchelona și Barchenona.Cirici, A. Barcelona pam a pam, 6.ª edición, Editorial Teide, Barcelona, 1971, pág. 10.
Dovezi arheologice sub formă de monede găsite la poalele muntelui Montjuïc și datând din secolul al III-lea î.Hr. indică numele Bárkeno, scris într-o limbă iberică veche vorbită de tribul Laietani. Se poate concluziona că aceștia, un popor iberic preroman care locuia în zona ocupată astăzi de orașul Barcelona, numeau locul Bàrkeno, care înseamnă „locul câmpiilor” (Barrke = câmpii/terasă).
Una dintre legendele legate de originea Barcelonei face referire la o presupusă întemeiere a orașului de către generalul cartaginez Hamilcar Barca, după ce a cucerit enclava iberică în urma debarcării sale în Iberia. O altă versiune atribuie întemeierea fiului său, Hannibal, care ar fi ocupat teritoriul în timpul celui de-al Doilea Război Punic, în înaintarea sa spre Pirinei.
Totuși, nu există dovezi documentare care să susțină o legătură între numele familiei cartagineze Barca și orașul cunoscut drept Barcelona. Alte explicații pentru numele orașului includ perioada feniciană, o teorie sprijinită de inscripția în scriere iberică Barkeno (scrisă „barkeno”) găsită pe o monedă.
Există, de asemenea, o legendă care oferă o explicație mitologică pentru numele orașului. Conform acesteia, Heracle s-a alăturat argonauților după ce a finalizat cea de-a patra muncă a sa, pentru a-i ajuta să găsească Lâna de Aur. Când expediția a trecut pe lângă actuala coastă catalană, o furtună a împrăștiat navele grupului. După furtună, cea de-a noua navă lipsea. Hercule a căutat-o și, în cele din urmă, a găsit resturile epavei numite Barca Nona (a noua navă) lângă actualul Montjuïc. Echipajul, impresionat de ospitalitatea locului, a decis să fondeze un oraș cu ajutorul lui Hermes (zeul comerțului și al artelor), pe care l-a numit Barcanona.
Simboluri Stema Barcelonei apare pentru prima dată, în aceeași dispunere ca cea actuală, în anul 1329. Stema este împărțită în patru cadrane, unde, în primul și al patrulea cadran, apare crucea Sfântului Gheorghe în roșu pe fond argintiu, iar în al doilea și al treilea cadran sunt cele patru dungi roșii pe fond auriu (stema familiei regale de Aragon).
De asemenea, au fost descoperite numeroase variante ale stemei, cu una, două, trei sau chiar cinci dungi verticale în fiecare cadran. Stema este încoronată de o coroană, simbol al suveranității monarhilor Coroanei de Aragon asupra orașului. Steagul Barcelonei derivă direct din stemă, având aceeași compoziție, însă fără coroană.
În timpul dictaturii franquiste, s-au adăugat două dungi roșii în fiecare cadran, conform unor reprezentări anterioare din unele versiuni medievale și chiar din secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Aceasta a fost criticată de anumite sectoare ale populației pentru simplificarea semnului regal, fiind interpretată ca o intenție de asimilare cu steagul Spaniei.
În 1996 a fost inițiat un proces care a durat mai mulți ani pentru oficializarea simbolurilor, însă nu s-a restabilit varianta originală, ci s-a oficializat un logo inspirat din această stemă. Societatea Catalană de Genealogie, Heraldică, Sigilografie, Vexilologie și Nobiliară a deschis un proces, susținând că oficializarea simbolurilor nu a respectat procedurile legale. A câștigat acest proces, obligând primăria să oficializeze simbolurile în conformitate cu regulile heraldicii și ale vexilologiei.
Orașul utilizează și un izotip derivat direct din stema istorică.
Geografie Orașul Barcelona se află pe coasta mediteraneană a peninsulei Iberice, exact în centrul deltelor fluviale ale râurilor Llobregat, la sud-vest, și Besós, la nord-est. Teritoriul său municipal se învecinează, de la sud spre nord-est cu municipiile El Prat de Llobregat, Hospitalet de Llobregat, Esplugas de Llobregat, San Justo Desvern, San Feliú de Llobregat, Molins de Rei, Sant Cugat del Vallès, Sardañola del Vallés, Moncada y Reixach, Santa Coloma de Gramanet și San Adrián de Besós. Primele două și ultimele două sunt municipiile cu care orașul menține un contact mai strâns, fiind conectate de o rețea urbană densă și continuă. Pe de altă parte, San Cugat del Vallés și Sardañola del Vallés sunt mai izolate de Barcelona, deoarece cordiliera Litoral și parcul natural al Sierra de Collserola acționează ca bariere naturale.
Barcelona deține o mică parte a teritoriului său municipal pe versantul râului Llobregat din sierra de Collserola. Este vorba despre zonele Vallvidrera și Les Planes, care se află în interiorul parcului natural Collserola. De asemenea, teritoriul său municipal include Santa Cruz de Olorde, situată între Vallés Occidental și Bajo Llobregat.
Astfel, Barcelona este capitala regiunii Barcelonés, care este formată din municipiile Barcelona, Hospitalet de Llobregat, Badalona, Santa Coloma de Gramanet și San Adrián de Besós. Această regiune se învecinează la nord cu Vallés Occidental, la nord-est cu regiunile Vallés Oriental și Maresme, la est și sud-est cu Marea Mediterană și la vest cu regiunea Bajo Llobregat.
Topografie
Situată pe coasta Mării Mediterane, Barcelona se află pe o câmpie ușor înclinată — cunoscută sub numele de "câmpia Barcelonei" — formată între deltele râurilor Llobregat, la sud-vest, și Besós, la nord-est. Orașul se învecinează la sud-est cu linia de coastă și la nord-vest cu lanțul muntos Collserola (al cărui punct cel mai înalt este vârful Tibidabo, cu 516 metri deasupra nivelului mării), care urmează linia de coastă, delimitând clar perimetrul orașului.
Linia de coastă a Barcelonei s-a schimbat de-a lungul timpului, până în punctul în care, în perioada preistorică, aceasta ajungea acolo unde astăzi se află Plaça de Catalunya. Terenurile pe care a fost construit cartierul La Barceloneta nu existau cu un secol și jumătate înainte de ridicarea acestuia. Aceste terenuri s-au format prin acumularea de sedimente de nisip aduse de curenții marini dinspre nord, care au fost reținute de digul portului construit în 1640. Acest proces a dus la unirea fostei insule Maians (unde se află în prezent stația de tren Estació de França) cu uscatul, formând astfel limba de pământ pe care se bazează cartierul La Barceloneta.
Partea Barcelonei situată în apropierea lanțului muntos litoral este presărată cu mici culmi, unele urbanizate, iar altele transformate în parcuri, precum Carmelo (265,6 metri), Monterols (127,3 metri), Putxet (182,7 metri), Rovira (206,8 metri) și Turó de la Peira (138 metri). Cu toate acestea, cea mai cunoscută culme din Barcelona, situată deasupra liniei de coastă și separând orașul de delta râului Llobregat, este muntele Montjuïc (184,8 metri). În cele din urmă, merită menționat promontoriul de doar 16,9 metri unde se află nucleul istoric al orașului, muntele Táber.
Coastă Unul dintre punctele atractive pe care Barcelona le-a adăugat începând cu ultimele decenii ale secolului XX este reprezentat de plajele sale. Datorită regenerării litoralului realizate cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992, Barcelona dispune astăzi de nouă plaje, care se întind pe mai mult de 4,2 kilometri liniari de coastă. Plajele sunt centrale, bine conectate cu restul orașului și situate la doar câteva minute de orice punct al Barcelonei. Toate sunt dotate cu dușuri, servicii de supraveghere, echipe ale Crucii Roșii și, în unele cazuri, cu vestiare, servicii de închiriere de șezlonguri, baruri pe plajă (chiringuitos) și altele.
Plajele sunt curățate zilnic, pe tot parcursul anului, și toate au primit steagul albastru din partea Fundației pentru Educație în Mediu, care certifică calitatea acestora. Ele sunt echipate pentru activități precum tenis, volei pe plajă și alte sporturi.
Conform datelor furnizate de Primăria Barcelonei, plajele atrag anual peste șapte milioane de vizitatori. Majoritatea acestora vin în lunile calde, între mai și septembrie.
Pe Plaja La Barceloneta, lângă Hotel Arts, se află un modern centru municipal de talasoterapie, dotat cu piscine cu apă de mare, care oferă servicii sportive și de sănătate pe tot parcursul anului. Cele zece plaje, de la sud la nord, sunt: plaja San Sebastián, San Miguel, La Barceloneta, Somorrostro, Nueva Icaria, Bogatell, Mar Bella, Nueva Mar Bella, Levante și zona de băi Fórum. Pe plaja Mar Bella există un spațiu dedicat nudiștilor.
Climă Conform clasificării Köppen-Geiger, Barcelona se află într-o zonă de tranziție între un climat mediteranean temperat (Csa) și un climat subtropical umed temperat (Cfa).