Regimentul 2 este una dintre primele unități militare românești și a luat ființă la data de 12 iunie 1830 constituindu-se din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. De-a lungul timpului a suferit mai multe transformări organice precum și numeroase redenumiri cauzate de restructurări ale sistemului militar românesc. Tradițiile de luptă ale acestei structuri au fost continuate de Regimentul 2 Linie, Regimentul 2 Infanterie, Regimentul 2 „Romanați” nr. 19, Regimentul 19 Infanterie, Regimentul 19 Mecanizat „Ziridava”, Brigada 19 Mecanizată „Ziridava” pentru ca în prezent ele să fie moștenite de Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu".

Premise Deși anul 1830 este considerat anul de naștere al armatei române moderne, preocupări în acest sens au existat în ambele principate române, după 1821. Boierii munteni cereau, încă din decembrie 1822, să se permită crearea unei „gărzi naționale”, cu efective cât „ar cere siguranța țării”. Boierii din Moldova arătau, doi ani mai târziu, stringența făuririi unui corp permanent, compus din 4000-5000 de oameni, ca o „miliție permanentă”, „o armie națională îndestulă spre a apăra patria de orice primejdie”Simion Marcovici, Idee pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire, în „Curierul românesc”, 9 august 1829.

Într-un memoriu din 1829, de o „extraordinară îndrăzneală”, după aprecierile lui Nicolae Iorga, se avansa propunerea ca „Valahia și Moldavia să se împreune și să facă amândouă un prințipat”, iar „cârmuirea acestor întrupate provinții să fie slobodă a-și face cel puțin 25000 de oaste regulată după tactica evropienească, pentru paza sa, cea dinăuntru și din afară, și o flotilă măcar de 25 de vase într-armate, iarăși evropienească, pentru siguranța negoțului său de pe Dunăre”Hurmuzaki, vol. X, p. 647-648.

Deși Poarta Otomană și celelalte imperii limitrofe au descurajat asemenea inițiative, atât în Muntenia cât și în Moldova s-au constituit corpuri de oaste, în speranța unor reglementări ulterioare. Astfel, în Oltenia, s-a constituit în iunie 1829 un corp de 3000 de ostași, în special panduri, iar în toamna aceluiași an un corp asemănător a apărut și în Moldova. Surse diplomatice austriece își exprimau temerea că aceste trupe permanente și organizate ar putea crește rapid, până la 6000 de oameni și 12 tunuri în Moldova și până la 12000 de oameni și 24 de tunuri în MunteniaHurmuzaki, vol. XXI, p. 166.

Cu alte cuvinte, prevederile Tratatului de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829 și ale Regulamentului Organic nu au făcut decât să legifereze o stare de fapt existentă pe care marile puteri suverane și protectoare nu o puteau ignora. În baza acestor acte politice internaționale se convenea ca Moldova și Muntenia să poată organiza „un număr de gardă înarmată” care să asigure serviciul „caractinelor”, să supravegheze „siguranța frontierelor”, să contribuie la menținerea „bunei ordini în orașe și sate”, ca și executarea legilor și regulamentelor. Așa s-a constituit, în 1830, „straja pământească”Căpitan Gheorghe Fluture, Renașterea armatei Române, Galați, 1937.

Astfel, la 12.06.1830 se constituie primele unități ale „armatei pământene” – trei regimente mixte de infanterie și cavalerie în Țara Românească și un regiment mixt în Moldova. Unul dintre acestea este Regimentul 2 înființat la București din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Regimentul 2 se distinge încă de la început având cinstea ca în tabăra de la Craiova, unde a cantonat întreaga armată a Țării Românești, să defileze primul în fața marelui spătar Dimitrie Ghica. Compunere: 2 batalioane x 4 companii („roate”) x 2 plutoane x 6 grupe („despărțituri”) și 2 escadroane de cavalerie („călăreți”) x 3 plutoane x 4 grupe („secțiuni”). Efectiv: 1500 de oameni.

Istoric

Începuturile 1831 – Este dislocat la Ploiești, cu un batalion la Focșani și unul la Pitești, având companiile dispuse în 12 județe. Primii comandanți de batalioane, Mr. Radu Golescu și Mr. Cristian Tell. Primele misiuni – pază și ordine, cordon sanitar pentru limitarea epidemiei de holeră. 1847 – Participă la stingerea incendiului care a devastat Bucureștiul. Cp. 3 I. lichidează o bandă de tâlhari la podul de pe brațul Borcea (Dunăre). 1848 – Spațiu de competență: Călărași – Brăila – Giurgiu.

Revoluția de la 1848 19.06.1848 – Chemate de domnitorul Ghica să înăbușe mișcarea revoluționară, subunitățile regimentului refuză ordinul jurând că nici unul „nu va da într-un frate al său”. 15.07.1848 – În toate garnizoanele regimentului se depune jurământul de loialitate față de revoluție. 13.09.1848 – Regimentul 2, cantonat încă de la 05.07.1848 cu 5 companii în cazarma Dealul Spirii, primește primul Drapel de luptă având culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical și înscrisul „Dreptate și Frăție”. În această zi de sărbătoare, pentru Regimentul 2 începe lupta cu trupele turcești venite să înăbușe revoluția română. 600 de ostași din Regimentul 2 împreună cu Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie (150 militari) și Compania de pompieri (166 militari) se opun otomanilor, pricinuindu-le 158 de morți și ≈400 de răniți; pierderile ostașilor români fiind 48 de morți și 57 de răniți), înscriind memorabilul episod cunoscut în istoria României ca Bătălia din Dealul Spirii. Cade eroic la datorie, apărând drapelul, soldatul Stan Strîmbeanu.Istoria fondărei orașului București (capitolul "Ceva despre revoluția din 1848") de Dimitrie Papazoglu 1860 – Prin ordinul nr. 63 al domnitorului Alexandru I. Cuza, regimentelor de infanterie li se dă denumirea de „Regimente de linie”. Regimentul 2 Linie este transferat din garnizoanele sale din Muntenia, în Moldova, la Galați și Bolgrad, iar apoi la Iași, Botoșani și Bârlad. 1862 – Regimentul 2 Linie este mutat la Craiova cu subunitățile dislocate la: Turnu-Severin, Calafat, Bechet și Turnu Măgurele. 01.09.1863 – Pe platoul Cotrocenilor, Regimentul 2 Linie primește din mâinile domnitorului Al. I. Cuza drapelul de luptă. 1865 – Regimentul 2 Linie este încadrat în Divizia 3 Teritorială Craiova. 14.10.1874 – Pe câmpul de la Băneasa, în baza Ordinului de zi pe oaste nr. 2359, publicat în „Monitorul oastei” nr. 26 din 24.10.1874, unitatea primește un nou drapel de luptă cu care va lupta în Războiul de Independență. Octombrie 1876 – Divizia 3 Teritorială (și Regimentul 2 Linie) este dislocată în zona Galați – Brăila.

Războiul de independență 06.04.1877 – Este decretată mobilizarea armatei române. Regimentul 2 Linie rămâne în compunerea Diviziei 3 Teritorială care trece în subordinea Corpului 2 Armată. 25.04.1877 – Regimentul 2 Linie este dislocat la Giurgiu. 28.04.1877 – Regimentul 2 Linie primește ordin de dislocare la Băilești, unde se deplasează pe jos. 23.05.1877 – Ajunge la Băilești și intră în dispozitiv de luptă pe linia Dunării. 23.07.1877 – Prin Înaltul O.Z. nr. 36, Divizia 3 Infanterie (și R. 2 L.) intră în componența Armatei de Operații, alături de Divizia 4 Infanterie și D. Rezervă. 12-16.08.1877 – Începe bătălia Plevnei. Regimentul 2 Linie rămâne cu un batalion între Opanez și Verbița în avanposturi, cu un batalion în coloana de susținere pus sub comanda col. Alexandru Gramont. După trei atacuri succesive peste Valea Plângerii cucerește reduta Grivița 1. 07.10.1877 – Începe atacul asupra Griviței 2, trupele române închizând cercul în jurul Plevnei. 24.11.1877 – Batalionul 1 acționează în zona Vid. 25.11.1877 – Regimentul 2 Linie acționează în direcția Bucov și cucerește reduta Vid, ia 36 prizonieri, intră în oraș, participă la acțiunea de capitulare a lui Osman Pașa. 05.12.1877 – Corpul de vest formează cinci mari unități printre care Divizia 4 Infanterie în compunerea căreia intră Regimentul 2 Linie. Regimentul primește sector de front de la Dunăre până în dreptul satului Tatargic. Februarie 1878 – Pe platoul de la Băneasa, în prezența trupelor din București, Drapelul Regimentului 2 Linie este decorat cu medaliile Trecerea Dunării și Apărătorii Independenței. Războiul de Independență este câștigat cu prețul vieții a 10.000 de ostași. În noua organizare de pace, în baza Înaltului Decret nr. 1840 din 29 iulie 1878, Regimentul 2 Linie intră în compunerea Diviziei 2 Infanterie. Toamna lui 1878 – participă în zona Slatina la amenajarea râului Olt. 18.10.1878 – Se pune în marș spre Călărași și se instalează în cantonamente pe malul drept al Dunării. 18.02.1879 – Este redislocat în garnizoana Iași. 28.10.1879 – Revine în București fiind cantonat în Cazarma „AL. I. Cuza”. 28.05.1882 – Regimentul 2 Linie și Regimentul 19 Dorobanți se găsesc în compunerea Diviziei 1 Infanterie, Corpul 1 Armată de la Craiova, Babadag, Caraomer și Mangalia. 1884 – În garnizoana Craiova. Martie 1887 – Din nou în sudul Dobrogei la Adamclisi și Ostrov. 24.05.1887 – Se întoarce la Craiova unde rămâne până în iulie 1891. 11.07.1891 – Prin Înaltul Decret nr. 2329, Regimentul 2 Linie se unește cu Regimentul 19 Dorobanți formând Regimentul 2 „ROMANAȚI” nr. 19 I. Regimentul 19 Dorobanți s-a format din B. 1 Romanați în aprilie 1880 cu reședința în Caracal. La contopirea cu Regimentul 2 Linie, Regimentul 19 Dorobanți avea o vechime atestată de 11 ani care avea să se adauge istoriei de peste 60 de ani a Regimentul 2 Linie. Unitatea nou formată avea un batalion permanent la Caracal și două batalioane cu schimbul. 1891, 1895, 1896 – Participă la marile manevre din jurul Bucureștiului și desfășoară instrucția în tabere; se reorganizează. Noiembrie 1898 – Prin Înaltul Decret nr. 1693 se structurează pe 3 batalioane organizate identic, cu trupă permanentă și cu schimbul. 01.11.1899 – Asigură paza localității Ocnele Mari. 01.12.1899 – Este deplasat către zona de sud, repartizându-i-se sectorul de graniță Corabia – Dăbuleni inclusiv. 16.09.1901 – O companie, cu drapelul de luptă, în frunte cu comandantul regimentului, participă la București la dezvelirea Monumentului pompierilor. 05.05.1902 – Prin Înaltul Ordin de Zi este considerat cel mai bun corp (regiment) al armatei române. 1906 – Este organizat pe 3 batalioane – B. 1 I. – B. 2 permanente, B. 3 cu schimbul. 10.09.1906 – Se concentrează la Brosnița participând cu succes la marile manevre din septembrie. 26.10.1908 – Regimentul se constituie pe 3 batalioane permanent. 1909, 1910 – Participă la mari manevre în zona Balci – Piatra Olt. 1911 – Aurel Vlaicu zboară cu un aparat construit de el și execută misiuni de cercetare în sprijinul armatei – prima misiune de acest fel din istoria armatei române.

Primul Război Mondial 14.06.1914 – Se dezlănțuie cea mai mare conflagrație pe care o cunoaște omenirea până atunci. Regimentul intensifică pregătirea de luptă a trupelor și desfășoară concentrări de instruire a rezerviștilor. 14-15.08.1916 – În baza Înaltului Decret nr. 2784 s-a trecut la aplicarea planului de mobilizare generală a armatei române. 20.08.1916 – Regimentul 2 „ROMANAȚI” nr. 19 încadrat în Divizia 2 Infanterie, inițial în rezerva Armatei 1, complet mobilizat, se pune în mișcare pe direcția Craiova - Bumbești cu Batalionul 3 Infanterie (cu Batalionul 4 Infanterie ocupă o poziție de apărare pe frontiera de sud). 22.08.1916 – Ocupă dispozitivul ordonat în defileul Bumbești - Livezeni, dar primește ordin să se deplaseze în Dobrogea, unde inamicul (la 21.08.1916) cucerise capul de pod Turtucaia. 01.11.1916 – Regimentul 2 „ROMANAȚI” nr. 19 debarcă în gara Cernavodă și afluiește spre linia de luptă. 03.11.1916 – Atacă cu toate forțele inamicul aflat în localitățile Aliman, Poluci, Vlahioi. Cad la datorie 2 ofițeri și 60 de ostași, iar alți 19 ofițeri și 414 ostași sunt răniți. 04.11.1916 – Atacă tranșeele inamicului la Coada Baciului și Cinghineia. Din nou un bilanț dureros: 4 ofițeri și 570 ostași cad la datorie. Regimentul rămâne în front cu 37 ofițeri și 1857 ostași din totalul de 65 de ofițeri și 3361 ostași cât avusese la începutul campaniei. Continuă lupta în zona Irvinez – Mulciova.